Datorăm Cartea Anului în Bucovina și una dintre cele mai importante pe plan național dnei muzeograf Aura Brădățan și Complexului Muzeal Bucovina, avându-l director-general pe dl Constantin-Emil Ursu. Este vorba de impresionanta lucrare a lui Simion Florea Marian, Botanica poporană română, care a așteptat un secol nu ca să se ajungă la conștiința valorii, la aprecierea ei – acestea au existat permanent –, ci la întâlnirea cu un om gata să-i ofere câțiva ani din viața lui. Vreau să spun că Botanica preotului cărturar Simion Florea Marian a așteptat-o pe Aura Brădățan, adică omul la care prețuirea să se îngemăneze cu un extraordinar devotament sufletesc și amândouă să aibă parte de truda fără răgaz care dă simțămintelor greutatea faptei, pentru ca să ajungă în lumina ochilor noștri și să ne vorbească în toate limbile în care a fost scrisă. Limba harului pe care Cel-de-Sus i l-a dat lui Simion Florea Marian, limba respectului pentru comorile acestui pământ și pentru acest neam românesc, limba datoriei de a le aduna de la trezorierii lor, de a le spori și de a le împărtăși tuturor. De aici și sentimentul complex pe care îl generează Botanica, al unui monument viu, care la peste un veac de la concepere continuă să ne spună ceva, ceva important pentru sănătatea minții și a trupului nostru.
Este motivul pentru care Botanica ar trebui să se afle, permanent consultată, pe pupitrul fiecărui farmacist, răsfoită însă și de medic, pe masa de lucru a botaniștilor, în cabinetul de științele naturii, dar și în cel de geografie, în zona interesului activ al lingvistului, al folcloristului, al etnografului, în bibliotecile școlare și publice. La îndemâna copilului, adolescentului, maturului iubitor de povești, legende, proverbe și ghicitori. Și deopotrivă în fiecare parohie, pildă preoților noștri pentru o viață trăită cu atâta dăruire în folosul semenilor. Această extraordinară adresabilitate a cărții de indiscutabilă valoare științifică și literară care este Botanica poporană română a părintelui Simion Florea Marian reprezintă primul dintre motivele care fac din ea Cartea Anului.
Cel de-al doilea se descifrează în veacul de așteptare a tipăririi ei. Credința oportunității, necesității tipăririi a fost în această perioadă unanimă, dar până la Aura Brădățan, nimeni nu s-a angajat în transpunerea sa în viață, efectiv, necondiționat, cu trăirea copleșitoare, acaparantă a unei misiuni pentru care ai fost ales până la capăt. Răspunderea ei în calitate de îngrijitor al editării acestei capodopere a Bucovinei culturale (consultant științific dr. Ioan Mareș) a fost imensă. De la descifrarea miilor de pagini de manuscris până la alegerea căilor de urmat în tipărirea lor în volum, totul a fost dificil, dar și izbăvitor pentru Aura Brădățan. Dificil, deoarece și-a asumat, singură, ca și Emil Satco în alcătuirea Enciclopediei Bucovinei, o operă care de regulă reclamă un colectiv, deoarece a plătit această încumetare cu sănătate și fiindcă va trebui tot singură să înfrunte și posibilele reproșuri ale unui specialist sau ale altuia. Izbăvitoare, pentru că în adâncul sufletului s-a simțit tot timpul încurajată și aprobată de Părintele Marian și pentru că nu doar ea a lucrat la Botanică, dar în aceeași măsură a lucrat și Botanica asupra ei, îmbogățindu-i cunoștințele, rafinând-o ca cercetător, formând-o ca editor de calitate, cum în zilele noastre sunt, se aleg din rândul tinerilor din ce în ce mai puțini. Oricum, mărturisesc că gândul lui Liviu Fl. Marian, așternut pe coperta IV a primului volum – ,,Cei ce lucră științific, scriu și îngrijesc singuri publicarea astorfel de scrieri vor înțelege câtă muncă încordată a săvârșit el prin decenii. Numai puțini din trecătorii pe ulița Sf. Nicolae din Suceava, cari îi vedeau ziua prin geam chipul cărunt și gânditor plecat vecinic deasupra mesei, își vor fi dat seama de neobosita muncă a omului modest…” –, mi-o evocă pe Aura Brădățan în odaia Casei Simion Florea Marian, nedezlipindu-și privirile de manuscris decât ca să-și schimbe ochelarii cu alții mai puternici, vorbind cu mine și urmărind mental o posibilă variantă a lecturii, refuzând invitații la manifestări care să-i evidențieze truda, tocmai pentru a nu irosi nicio oră din munca pe șantierul ediției, consultându-se uneori cu persoane însemnate dintr-un domeniu sau altul din numeroasele înmănuncheate de lucrare și permanent, în gândul său, cu autorul.
Nu sunt prima care consideră Botanica poporană română de Simion Florea Marian, ediția Aura Brădățan, apărută la Editura Mușatinii Suceava, sub auspiciile Complexului Muzeal Bucovina și ale Casei Memoriale Simion Florea Marian Suceava, cu finanțarea Ministerului Culturii și Cultelor (prin Direcția sa suceveană) pentru primul tom – Cartea Anului. Doar că nu mă gândesc la 2008, anul menționat pe volumul I (A-F), nici la 2009, anul în care lumea a început să o vadă, să se configureze la orizontul interesului nostru, ci la acest 2010, an în care, pregătite pentru tipar, așteptăm să-i fie tipărite și celelalte volume. Recunoscut pentru capacitatea unor manifestări de înaltă calitate, Complexul Muzeal Bucovina, în frunte cu directorul său general, Constantin-Emil Ursu, are șansa și datoria de a marca sărbătoarea celor 110 ani de existență și prin desăvârșirea editării Cărții Anului, Botanica poporană română de Simion Florea Marian, capodoperă a Bucovinei culturale.
Comentarii