Din memoria unui decembrie de acum 20 de ani

Convins că fiecare dintre noi poate depune o cât de mică mărturie despre cum a trăit ziua de 22 decembrie 1989 (convingere deja exprimată în tableta publicată în ediția anterioară a ziarului), zi în care Revoluția s-a iscat (și) la Suceava, de asemenea convins că fiecare dintre noi poate să vorbească despre câștigurile și, eventual, despre pierderile înregistrate în cincimea de secol scursă de atunci, zilele trecute am trimis câteva zeci de mesaje (pe calea poștei electronice) solicitând destinatarilor opiniile lor. Am încercat să fie, în limitele posibilului, persoane de vârste diferite, din mai multe zone ale județului (dar și ale lumii, locuri unde nu se poate ca acel decembrie să nu fi rezonat), de profesii și ocupații diverse, fără să ne intereseze însă foarte mult (deși este foarte posibil să o recunoașteți) poziția socială și profesională pe care o ocupă astăzi… Am primit răspunsuri chiar și la câteva zeci de minute după lansarea întrebărilor; unii au dorit din parte-mi justificări suplimentare, iar apoi au trimis rândurile lor; alții poate că le vor trimite de-acum înainte și sperăm să nu fie prea mult întârziate; desigur, alții vor prefera să tacă… (L.D.C.)

 

„Un nou început”

Gabriel Cărăbuș: 22 decembrie 1989? Eram elev (așadar încă nu istoricul de astăzi… – n.n) în clasa a VIII-a, la Școala Generală Nr. 1 din Preutești, localitatea natală, și așteptam “vacanța de iarnă”. Fiind final de trimestru în învățământul preuniversitar (daca nu mă înșel, 22 decembrie era chiar ultima zi de școală din trimestrul I), atât eu, cât și ceilalți colegi, așteptam cu nerăbdare încheierea ultimelor medii trimestriale la obiectele de studiu, pentru a ne putea bucura, atât cât se putea în acea perioadă, de venirea Crăciunului și a Anului Nou, de obiceiurile tradiționale ale sfârșitului de an și de timpul liber din vacanță. Îmi amintesc că, atât la școală, în pauze, dar mai ales acasă, în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, discutam cu emoție despre ceea ce se întâmplase la Timișoara, respectiv de ceea ce se petrecea la București. Noi, copiii, nu prea înțelegeam în profunzime însemnătatea acelor evenimente, dar erau părinții care să ne spună ce înseamnă căderea comunismului și, mai ales, era televizorul, de care nu ne-am dezlipit în acele zile „înfrigurate”, pentru a urmări tot cursul evenimentelor care prevesteau „un nou început”.
…În primul rând aș remarca instaurarea democrației în România, instaurarea libertății de expresie și de opinie, recunoașterea unor drepturi fundamentale ale omului ș.a.m.d. De asemenea, un alt aspect important este legat, în opinia mea, de „deschiderea granițelor țării”, românii având astfel posibilitatea de a circula liber în spațiul Uniunii Europene, respectiv de a vizita, dacă dispun de resursele financiare necesare, orice țară din lume își doresc. Nu în ultimul rând, tinerii cu capacități deosebite pot astăzi să urmeze cursurile marilor universități ale lumii, ceea ce le poate oferi un viitor cu o carieră mult mai solidă, fie în România, fie în altă parte.

„Am participat cu prietenii la evenimente gen arsul cărților…”

Doru Strugariu: Ziua de 22 decembrie 1989 m-a prins pe drum, mai exact mă întorceam în Suceava de la țară, de la rudele din partea tatălui meu, din Cacica. La coborârea din tren am luat troleibuzul, am coborât la stația „Spital” și, în timp ce mergeam pe jos până acasă (str. Saturn), am auzit printr-un geam deschis la apartamentul unui bloc că a fost dat jos Ceaușescu. Parcă a fost ieri… Am alergat, cu bagajele, într-un suflet până acasă, unde am deschis repede televizorul, să văd ce s-a întâmplat… Atunci am înțeles că era adevărat că dictatorul fugise și, de atunci, pentru unii dintre noi, începea „revoluția” (nu auzisem nimic despre ce se întâmplase la Timișoara). Mai târziu, cu prietenii, am fost în oraș, unde am participat la evenimente gen arsul cărților aruncate de unii revoluționari pe geamurile actualului sediu al Consiliului Județean (nu mai știu exact cum se numea atunci), pe urmă am plecat spre casă, pentru a fi ochi și urechi la ce transmitea Radioul și TVR-ul Liber…

Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI