Ca urmare a unei fraude de peste un miliard în lei vechi evidențiată recent de verificări ale municipalității sucevene (în urma unor răvașe anonime) la o asociație de proprietari (ai cărui membri nu au nici apă și nici căldură) din Burdujeni, iată că municipalitatea promite că va sta cu ochii pe ce se mai întâmplă prin asociații, dar primarul Ion Lungu atrage atenția că mai ales proprietarii înșiși trebuie să aibă această grijă, începând de la adunările generale anuale. E și firesc să fie așa pentru că, iată, tentațiile în preajma cărora trăiesc cei de la vârful asociațiilor sunt măricele. Și e mai bine să sufli și-n iaurt ca să nu te frigi cu ciorbă; și e mai bine ca (și) frica (a ta, a lor…) să păzească bostănăria.
L.D. CLEMENT
Iată, în această perioadă, se manifestă atât interes (perfect justificat) pentru alegerile prezidențiale și ignorăm, poate, că ele sunt urmate, în prima parte a anului ce vine, chiar de alegeri în asociațiile de proprietari. Asociații care sunt la noi, la urma urmei, încă dinainte de ’89, când proprietarii ori nu prea erau, ori erau numiți, la grămadă, doar locatari, cea mai veche (și mai la îndemână) formă de autonomie locală! Iar marea majoritate a proprietarilor (dintre ei destui plângându-se, tardiv, abia când îi doare, abia când a dat necazul peste ei, ba de utilități, ba de ce, cum și cât plătesc etc.) uită (sau manifestă cel mai limpede dezinteres) tocmai că ei sunt asociația (și o pot chiar reprezenta!), că ei trebuie să-și aleagă liderii, că ei „au dreptul să cunoască toate aspectele ce țin de activitatea asociației și (că) au acces, la cerere, la orice document al acesteia” (din art. 10 al Legii 230/2007). Dacă nu, (aproape) degeaba bârfesc ulterior că președintele și administratorul îi trag pe sfoară, că prind osânză și de la ei, și de la firmele de utilități sau de servicii, că nu mai răspund nici la bună ziua!
Comentarii