Simțul limbii, asimilarea regulilor de sistem, a paradigmelor și comportamentelor regulate ale cuvintelor sunt, fără îndoială, calități ale unui vorbitor. Ele te îndrumă pe căile corectitudinii, te feresc, adesea, de greșeală. Cum însă limba – și cea română – nu funcționează după reguli stricte, general valabile, diferiți factori (originea cuvintelor, evoluții conjuncturale, opțiuni normative etc.) „afectează” sistemele, introducând în acestea neregularități, excepții reale ori aparente.
Am făcut această (cam) lungă introducere pentru a aborda cazul unui cuvânt (la prima vedere) „indisciplinat”: tranșee (cu aceeași formă literară pentru singular și plural). Prima tentație pentru o „ureche” formată lingvistic ar fi cea de a folosi un singular după modelul unor substantive cu forme diferențiate după număr: debușeu / debușee, ecorșeu / ecorșee, instantaneu / instantanee, liceu / licee, muzeu / muzee, planșeu / planșee, trofeu / trofee etc. Și, într-adevăr, internetul (prin Google) atestă circa 5000 de exemple pentru această variantă de singular a lui tranșee. Câteva citate sunt ilustrative: „malul drept s-a surpat în același tranșeu” (Cotidianul.ro, 24 mai 2009); „ea s-a târât în tranșeu” („Adevărul”, 8 martie 2009); „s-a surpat în același tranșeu” („România liberă”, ed. on-line, 25 mai 2009); „care plonjează în tranșeu” (Revista 22, 2 martie 2007); „Trei muncitori s-au adăpostit într-o groapă-tranșeu” (Gândul.info, 22 iunie 2009).
Așadar, un singular creat sub influența altor neologisme, pe care însă norma nu îl admite. Corect, el trebuie să urmeze un model diferit, și anume cel al altor împrumuturi, pentru care limba română literară admite o formă unică la singular și plural: azalee, camee, cornee, fuzee, maree, onomatopee, orhidee și, desigur, tranșee. La acestea se pot adăuga câteva nume cu utilizare specializată: galinacee, graminee, liliacee, seboree etc. (Altele, oarecum asemănătoare, n-au formă de plural: acnee, dispnee, logoree).
Adăpostindu-ne de tentații cu final incorect, de influența unor nume aparent asemănătoare și de opțiuni fără temei științific într-o … tranșee a aprofundării lingvistice a cazului, trebuie să observăm că norma nu s-a constituit la întâmplare pentru varianta unică de singular și plural a lui tranșee: acest nume provine dintr-un substantiv francez feminin – tranchée (la fel, azalée, camée, cornée, fusée, marée, onomatopée, orchidée). În schimb, cele care au un singular terminat în –u și sunt substantive neutre în românește provin din masculine franțuzești (débouché, écorché, instantané, lycée, musée, plancher, trophée etc.).
Este semnificativ faptul că tranșee a intrat mai întâi în limba română sub forma tranșea – tranșele, după cum este înscris în Dicționarul universal al lui Lazăr Șăineanu (și în ediția din 1925). Probabil că în această variantă l-au adoptat (și adaptat) inițial militarii români (în perioada Primului Război Mondial), instruiți fiind și de ofițeri francezi.
Pentru alte substantive feminine de aceeași origine, româna a păstrat la singular dublul e (-ee), dar a creat un plural în –i (după modelul altor nume de același gen): alee / alei, epopee / epopei, idee / idei, trahee / trahei etc. (din fr. fem. allée, épopée, idée, trachée etc.).
Comentarii