Rădăuții și Întemeierea Moldovei

În acest an se împlinesc, în mod convențional, 650 de ani de la Întemeierea Moldovei, în anul 1359, sub ocârmuirea lui Bogdan I. Într-o epocă dominată măcar teoretic de descentralizare, obștea Mănăstirii Bogdana, sub directa îndrumare a Prea Cuviosului părinte stareț arhim. Justin Dragomir, a considerat că este o datorie creștinească și patriotică, atât față de întemeietorii țării dătători de legi și datini, cât și de istoria acestor locuri, să readucă în atenția contemporanilor aceste momente.

 

În acest sens a fost organizat la 3 octombrie 2009 un simpozion cu tema 650 de ani – Rădăuții și Întemeierea Moldovei – Biserica Sf. Nicolae – Mănăstirea Bogdana Rădăuți – Panteonul Moldovei, iar în ziua de 4 octombrie 2009 a avut loc slujba de sfințire a Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului” a Așezământului pentru copii „Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți”.
„Să alergăm la istorie” era îndemnul lansat de N. Bălcescu în exil, la 1851, pentru că „Precum venerăm pe strămoșii noștri, să facem ca și strănepoții noștri să ne venereze pe noi”, spunea în vremea sa M. Kogălniceanu. Acesta a fost mesajul pe care au vrut să îl transmită conferențiarii întruniți în umbra Bisericii Sf. Nicolae a Mănăstirii Bogdana, participanți la acest simpozion, dorind să aprofundeze cercetarea istorică și teologică și să pună în valoare bogatele tradiții culturale și istorice ale acestui loc binecuvântat de Dumnezeu, contribuția atât de originală și expresivă la patrimoniul nostru național și universal, de-a lungul veacurilor.
Întrunirea ierarhilor Moldovei și ai Dobrogei, a slujitorilor științei istorice la Rădăuți a fost un bun prilej pentru a descifra sensurile acestei moșteniri istorice și de a releva polivalența spiritului creator al oamenilor de pe aceste meleaguri, care s-au afirmat prin temeinicia faptelor, prin cuvântul hotărât și expresiv, prin dârzenia cu care și-au apărat credința și limba, prin setea de libertate ce i-a însuflețit în clipele de restriște și de mari încercări istorice.
Și astfel Biruit-au gândul – vorba lui Miron Costin – să organizăm acest moment ca act de reconsiderare și reactualizare istoriografică a unuia dintre bărbații de stat importanți ai epocii medievale românești, care își doarme somnul de veci alături de urmașii săi în Biserica Sf. Nicolae a Mănăstirii Bogdana din Rădăuți.
Pentru a înțelege mesajul istoric în timp și pentru timp și pentru a înțelege și acum vorbele lui Sallustius, care spunea „Mulți sunt lăudați, și cei care au săvârșit fapte, și cei care au scris despre faptele altora”, în comunicarea sa, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a consemnat fapte și mărturii într-un adevărat Răboj cultural la Mănăstirea Bogdana, iar în comunicarea Nicolae Alexandru Voievod – contemporanul lui Bogdan I Întemeietorul Moldovei, Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, a afirmat că „este o mare mângâiere să ne aflăm mereu începuturile. O mângâiere și mai mare este că strănepoții acestor vrednici domnitori, contemporani din cele două țări se strâng laolaltă, întru cercetare, slujind și scriind despre vremurile de aur ale neamului românesc care nu s-a lăsat să moară”.
„Legăturile istorice și canonice între Episcopia de Rădăuți și Episcopia de Roman în istoria de început a Mitropoliei Moldovei în secolul XIV-XV” a fost tema prezentată de Preasfințitul Episcop Ioachim – Episcop al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
Comunicarea care a stârnit un interes deosebit a fost Relații confesionale europene și istorie românească în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, susținută de academicianul Răzvan Theodorescu, care a arătat de ce trebuie și cum trebuie analizat și evocat, din punct de vedere istoric, diplomatic și teologic, raportul dintre Ortodoxie și Catolicism aici la Rădăuți, ce a însemnat în istorie „Oportunismul politic” și, nu în ultimul rând, ce a însemnat „ortodoxia bizantină și politica bizantină”.
Este meritul incontestabil al cercetărilor arheologice medievale desfășurate, al arheologilor care au ostenit în acest domeniu al cercetării istorice de a fi contribuit în chipul cel mai fericit și mai eficient cu putință, nu numai la sporirea considerabilă a numărului de mărturii de arhitectură ecleziastică, ci și la elucidarea unor importante probleme privind evoluția arhitecturii religioase din Moldova veacului al XIV-lea, confirmând ceea ce cu multe decenii în urmă afirma G. Balș – cel care a inaugurat prin studiile sale sistematice istoriografia românească de arhitectură – și anume că edificiul moldovenesc de cult este rezultatul unui plan bizantin executat de mâini gotice și după principii, în parte, gotice. În acest sens a fost prezentată comunicarea arheologilor Adrian Bătrâna și Lia Bătrâna Despre ctitorul și funcția lăcașului de cult de zid de la Rădăuți în secolul al XIV-lea.
Este pentru prima dată când s-au efectuat cercetări pe baza mărturiilor arheologice privind Genealogia domnitorilor Moldovei din cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-lea în lumina cercetărilor arheologice și a studiilor de antropologie paleogenetică și au fost făcute publice rezultatele studiului efectuat de prof. univ. dr. Alexander Rodewald, de la Institutul de biologie umană, Universitatea din Hamburg, și dr. Georgeta Cardoș, de la Institutul Național „Victor Babeș”.
„Întemeierea și eliberarea Moldovei de la Dragoș la Bogdan I – între legendă cronicărească și realitate istorică” a fost tema comunicată de cunoscutul istoric Constantin Rezachevici din București .
Istoricul Radu Cârciumaru de la Universitatea Valahia din Târgoviște a făcut o incursiune în ceea ce înseamnă „Negru Vodă și Dragoș – legendă și adevăr istoric la începuturile statalității românești”, urmată de o interesantă comunicare având ca temă „Asupra probabilei origini oltene a voievodului Bogdan I ” comunicare datorată istoricului Denis Căprăroiu din Târgoviște.
S-a afirmat, pe deplin justificat, că Biserica Sf. Nicolae a Mănăstirii Bogdana Rădăuți „reprezintă un adevărat act de naștere al arhitecturii culte moldovenești”, și în acest sens arhitectul Gheorghe Sion din București a prezentat comunicarea „Biserica Sf. Nicolae Rădăuți – evoluția arhitecturală posibilă”.
Desigur, nu putea fi ignorată activitatea culturală, tipografică de la Rădăuți, activitate constituită ca o ripostă la tendința de grecizare simțită în Moldova și, în același timp, un mijloc de promovare a ortodoxismului, activitate prezentată riguros de părintele Florin Țuscanu, protopop de Roman, iar dr. Ștefan Purici, decanul Facultății de Istorie și Geografie a Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, a prezentat comunicarea „Considerații privind evoluția Bisericii ortodoxe din Bucovina în primele decenii ale administrației austriece”.
Să mai vorbim și de repere? „Arhimandritul Justin Dragomir și Diac. Vasile Demciuc – spunea Înaltpreasfințitul Clinic Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului – s-au gândit să se facă un scurt popas în vecerniile cu Lumină Lină și să șoptească despre Întemeierea Moldovei – repere istoriografice”.
La aceste comunicări prezentate mai adăugăm și comunicarea Î.P.S. Epifanie – Arhiepiscop al Buzăului și Vrancei „Sfinții de la Rădăuți – Sf. Ierarh Leontie, Sf. Cuvios Daniil Sihastru și Sf. Ierarh Teodosie”, P.S. Macarie, Episcop Episcopia Europei de Nord „Biserică, națiune și societate românească în imperiul austro-ungar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, comunicarea academicianului Șerban Papacostea, București. „Întemeierea Moldovei. Anul 1359 în istoria romanității nord-dunărene” academician Marius Porumb din Cluj Napoca, „Icones roumaines du XVI -eme siecle en Transylvanie, și părintele academician Mircea Păcurariu „Mănăstiri și biserici din Moldova în secolul al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea”.
Prin purtarea a de grijă – se verifică mereu în istorie – Dumnezeu scoate, la timpul potrivit, oamenii Săi întru sfântă lucrare în sânul neamurilor. Așa putem spune, fără teamă de a greși, că Dumnezeu a zidit, atât în Țara Românească, cât și în Moldova, făptuiri alese prin care a grăit și a lucrat Duhul Sfânt. Asupra celor ce au zidit și au făcut istorie s-au aplecat cei întruniți la Rădăuți, cunoscut fiind faptul că istoria locală preocupă, în chip firesc, pe istorici, ca expresie a atașamentului față de locul de origine, dar și pentru că, în definitiv, fără ea, nu se poate ajunge la o sinteză temeinică.
La încheierea lucrărilor simpozionului părintele arhimandrit Justin a explicat de ce a doua zi avea să aibă loc târnosirea Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului” de la Așezământul pentru copii „Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți”, cel mai mare așezământ de acest fel realizat de Biserică.
Luminată și inspirată de Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos, „care S-a făcut Om din iubire pentru oameni” (Ioan III, 16), Biserica a organizat încă de la începuturile sale în istorie activități și apoi instituții corespunzătoare pentru a alina suferința celor bolnavi, singurătatea celor părăsiți și sărăcia celor nevoiași.
Suferința este o dimensiune profundă a vieții. În persoana Logosului suferința nu a fost evitată, ci transfigurată, asumată și schimbată în umanizare mai profundă și în biruință din interiorul suferinței. În pastorație se constată că atunci când suferința este însoțită de sărăcie multă, suferința se amplifică. De aceea, este nevoie, pe lângă rugăciune, pe lângă sfatul duhovnicesc și de multă solidaritate cu cei suferinzi și săraci. Atunci când cineva suferă și este înconjurat de prieteni sau de membrii familiei sale, atunci suferința lui se diminuează, pentru că i se arată prezență iubitoare. Este foarte important ca preotul să fie prezent ca părinte duhovnicesc între cei suferinzi.
Biserica a înființat orfelinate pentru copii, apoi le-a așezat pe toate acestea sub binecuvântarea și ocrotirea Sf. Treimi, pentru a uni Filantropia cu Liturghia, rugăciunea cu fapta cea bună, caritatea largă a Bisericii cu spiritualitatea ei profundă. Astfel, opera filantropică sau caritabilă a Bisericii a fost percepută ca fiind „mâinile iubirii lui Hristos” în lucrare prin multe mâini care se roagă și muncesc pentru a face prezentă și simțită iubirea lui Hristos pentru toți oamenii.
Slujba de sfințire a fost oficiată de un numeros sobor de arhierei, preoți și diaconi. O mare mângâiere pentru noi și pentru stră-strănepoții vrednicilor domnitori, strânși laolaltă la acest unic moment.
Dr. VASILE M. DEMCIUC