În vara anului 1975 s-a pus în funcțiune linia de 220 kV Iași – Suceava și stația de transformare 220/110 kV, lucrare care a constituit etapa a doua a stației de sistem Suceava.
În anul 1975 au fost angajați în întreprindere primii informaticieni. Fusese abordată, încă din 1973, problematica informaticii de gestiune, iar după 1975 a început preocuparea din ce în ce mai sus-ținută pentru informatica de proces, respectiv pentru trece-rea la realizarea instalațiilor de telesemnalizare, telemăsură și apoi teleconducere a stațiilor de transformare. A fost nevoie de o muncă laborioasă, în care a trebuit să antrenăm institutele de studii și proiectări din cadrul Ministerului Energiei Electrice, învățământul superior energetic prin facultățile de resort de la Institutul Politehnic București și Institutul Politehnic Iași și, de asemenea, institute de specialitate precum Institutul Central de Informatică (ICI) și Institutul de Proiectări pentru Tehnica de Calcul (IPTC). De un mare folos ne-a fost documentația pe care am adus-o în 1978 de la Electricité de France, cu tema „Teleconduite de reseaux”. S-au format în întreprindere echipe multidisciplinare din energeticieni, PRAM-iști, informaticieni și specialiști în telecomunicații care s-au documentat cu tot ce a fost posibil în acea perioadă pentru realizarea scopului propus. Ca rezultat, în stația de sistem Suceava, în septembrie 1980, s-a pus în funcțiune prima instalație de teleconducere cu calculator de proces a unei sta-ții de transformare din România. Este de datoria mea să amintesc că au contribuit la această deosebită realizare profesorul Adrian Petrescu – șeful catedrei de calculatoare de la Politehnica din București, deținătorul brevetului de inventator pentru primul microprocesor românesc M18, prof. Răzvan Măgureanu de la Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic București care, împreună cu specialiștii noștri de la Secția de Înaltă Tensiune și PRAM, din rândul cărora s-a remarcat în mod deosebit ing. Coca Dumitru, au reușit în premieră națională această performanță. A urmat apoi o întreagă acțiune de extindere a teleconducerii la celelalte stații de transformare ale întreprinderii și, în paralel, realizarea echipamentelor de tip SPOT, mai întâi SPOT 80 și apoi SPOT 83, de către specialiștii fabricii de calculatoare București, în care ing. Mircea Brozici a avut rolul determinant, iar stațiile noastre de transformare au fost laboratorul de încercări ale acestor interfețe de sistem. Extinderea preocupărilor specialiștilor din întreprindere pentru realizarea telemăsurii și pregătirea condițiilor pentru trecerea la teleconducere la celelalte între-prinderi de rețele electrice din țară a fost urmarea firească a rezultatelor obținute în instalațiile proprii. Cea mai bună recunoaștere a competenței echipelor de la atelierul de teleconducere al întreprinderii a fost acela că, la punerea în funcțiune a stației de 750 kV de la Isacea – cea mai importantă stație din SEN –, au lucrat efectiv specialiștii noștri sub conducerea ing. Turculeț Demostene, pe atunci șef al secției PRAM din întreprindere.
În acea perioadă, la ISPE au început să se clarifice lucrurile pentru a alege cea mai adecvată tensiune pentru rețeaua de transport a energiei electrice din țara noastră. Au fost proiectanți care susțineau ide-ea că 220 kV este o tensiune suficientă pentru mărimea țării și pentru acoperirea consumului ei, dar au fost și proiectanți care au susținut ideea că trebuie să înceapă și în România lucrările care să conducă la definitivarea unei rețele de foarte înaltă tensiune de 400 kV. Cartea dlui Henri Persoz de la Electricité de France „Planificarea rețelelor” apăruse deja la noi și cred că a fost foarte bine că apăruse. Mult mai târziu, în 1995, ne-am dat seama că ne va costa mult trecerea de la 220 la 400 kV a liniei Sibiu, Mintia, Arad și construirea stației 400 kV Arad pentru a realiza legătura prin Șandorfalva (Ungaria) cu rețeaua de transport a UCTE în vederea funcționării în paralel a SEN cu sistemul interconectat vest-european. Atunci, în 1995, am avut fericita ocazie să prezint Strategia Energetică a României la Reuniunea de la Snagov, în care s-a dezbătut și aprobat programul de aderare a României la UE.
A fost bine că lupta de idei pentru soluții a avut la bază argumente și calcule. A fost nevoie în final de o aprobare de la conducerea ministerului și a fost o conjunctură favorabilă atunci. Adjunct al ministrului energiei electrice fusese promovat în 1976 dl Dumitru Popescu care, până atunci, timp de 13 ani, fusese director al IRE Bacău și cunoștea foarte bine situația energetică din Moldova. Dumnealui a înțeles foarte ușor motivarea pe care ing. Șchiopu Gheorghe – șeful Atelierului de proiectare de la IRE Bacău – i-a expus-o.
Ca rezultat, în perioada 1977 – 1978, când s-a pus problema închiderii inelu-lui la tensiune foarte înaltă în zona Suceava, s-a luat o hotărâre logică: să se construiască o linie de 400 kV care să funcționeze la început la 220 kV și să treacă, atunci când va fi oportun, la funcționare în 400 kV. Această a treia etapă a stației de sistem Suceava, care a avut ca scop crește-rea siguranței în funcțio-narea ei, s-a pus în funcțiune în anul 1980.
Pe toată durata de realizare a acestor trei etape din evoluția stației de sistem Suceava, aici au lucrat și s-au format mulți specialiști din IRE Su-ceava. De altfel, aici s-a construit sediul în care a funcționat apoi Secția de Înaltă Tensiune (SIT) și secția PRAM care s-au amplificat în timp cu fiecare etapă a investițiilor.
Aici și-au început activitatea, s-au format și au format la rândul lor pe alții dintre colegii lor, mulți ingineri, tehnicieni, maiștri și electricieni dintre cei mai buni pe care întreprinderea i-a avut de-a lungul anilor. Amintim pe ing. Coca Dumitru – fost șef al secțiilor reunite SIT – PRAM și ulterior director al între-prinderii, ing. Turculeț Demostene – fost șef secție PRAM și ulterior director tehnic al întreprinderii, ing. Mu-rariu Nicolae – fost șef SIT și ulterior șef Serviciu Tehnic și Inspector Avarii, ing. Struț Vasile – fost șef SIT și ulterior șef Serviciu Exploatare, ing. Miron Marcel – fost șef al Centrului de Înaltă Tensiune (CIT) Suceava, ing. Catargiu Amfilofie și ing. Alexandru Dan – foști, de asemenea, șefi ai CIT Suceava.
Din 1990 și până în anul 2002, ing. Miron Alexandru a îndeplinit aici funcția de șef al secției PRAM și a fost promovat apoi, după reorganizare și despărțirea instalațiilor de transport de cele de distribuție, în funcția de șef al centrului de exploatare Suceava din cadrul Sucursalei Transelectrica Bacău.
Dintre maiștri și tehnicieni îi amintim pe Iacob Adrian, Covașă Gheorghe, Cozma Paul, Atodiresei Mihai, Mețec Cazimir, Mitoceanu Ioan, Rusu Petru, Curcă Viorel și Agrigoroaiei Gheorghe de la activitatea de bază și Slăvoiu Ionel și Mititiuc Vasile de la activitatea de telecomunicații, iar dintre electricieni, pe Ciuc Ioan, Ștefănoiu Nicolaie, Prodan Ioan, Boghiu Ion, Crasi Dumitru, Pânzaru Mihai, Melinte Filip și șefii de tură Gafencu, Bivol, Titinar, Răileanu și Ilioaia Dumitru.
Secțiile de înaltă tensiune și de PRAM au fost școala prin care au trecut mulți ingineri și tehnicieni imediat după ce erau angajați. Mulți dintre ei au deținut ulterior posturi importante în întreprindere, alții au intrat în învățământul superior la Facultatea de Electrotehnică, Inginerie Electrică și Informatică Aplicată din cadrul Universității Ștefan cel Mare din Suceava care a fost înființată în anii ’80 la propunerea mea și cu sprijinul efectiv al IRE Suceava.
După privatizarea distribuției, o parte din acești oameni au fost preluați de concernul E.ON, dar cei mai mulți au rămas la Compania Națională Transelectrica SA și la SC Teletrans SA. Cu toții au dus și duc mai departe renumele Întreprinderii Regionale de Electricitate Suceava.
Nu întâmplător, în stafful E.ON Moldova de la Iași dețin responsabilități importante dnii ing. Buliga Stelian, Strugaru Cătălin, Catargiu Andrei, Coca-Jr., Bilinschi Liviu, Ursu Liviu, iar dnii directori de la Filiala Transelectrica Bacău – Țibuliac Ștefan și de la Teletrans Bacău – Viziteu Ioan – au numai cuvinte de laudă despre personalul din subordine pe care îl au la unitățile lor din Suceava.
S-a finalizat acum, prin punerea în funcțiune a magistralei Gutinaș – Bacău – Roman – Suceava la tensiunea de 400 kV și a transformatorului de 400/110 kV în stația Suceava, cea de-a patra etapă a stației de sistem.
Cred că mă înțelegeți de ce sunt legat atât de mult sufletește de această stație, de oamenii care au lucrat aici, care mi-au fost colegi mulți ani la rând sau continuă acum munca lor. Sunt convins că sunt mai mulți oameni care simt o mare satisfacție pentru că au reușit să realizeze punerea în funcțiune a unei linii și a unei stații de transformare dintre cele mai importante din SEN. Pentru mine satisfacția este foarte mare. Eu sunt de-a dreptul fericit! Îmi văd cu ochii un vis realizat. Au trecut 43 de ani de când stația de sistem Suceava a fost mai întâi un proiect, a prins apoi viață, a avut mai multe etape de in-vestiții și, în sfârșit, a ajuns acum în stadiul final.
Prin punerea în funcțiune a acestei lucrări se creează condiții pentru o legătură la tensiunea de 400 kV Suceava –Bistrița-Năsăud – Cluj care va închide inelul de 400 kV dintre Moldova și Transilvania prin zona de nord a țării. Scopul principal al acestei lucrări va fi creșterea siguranței în funcționare a SEN. Această legătură am discutat-o de multe ori cu dl ing. Meteș Petre, clujean get-beget, fost inginer proiectant la ISPE și apoi șef al Serviciului Energetic din SC Electrica SA, cu care ne-am uitat de multe ori, împreună, pe hărțile militare pentru a găsi culoarul cel mai potrivit de traversare a munților, peste Măgura, pentru trecerea acestei linii de 400 kV prin zonă cu minimum de suprafață de păduri defrișate.
Se creează, de asemenea, condiții pentru ca din această stație să se alimenteze prin viitoarea linie de 400 kV Suceava – Bălți, nordul Basarabiei, și astfel să se realizeze un alt vis al meu, acela de funcționare în paralel a Sistemelor Energetice din cele două state românești. Această legătură am discutat-o de multe ori cu dl ing. Bologa Vasile – bunul meu coleg și prieten – directorul rețelei de transport a energiei electrice din zona de nord a Basarabiei. Ne știm de când se executau lucrările de la nodul hidroenergetic de la Stânca-Costești și am luptat apoi împreună din 1978, când s-a dat în funcțiune centrala hidroelectrică de la Stânca-Costești, până în 1984 (6 ani!) când am realizat, în sfârșit, traversarea Prutului cu prima linie de 110 kV de la Stânca la Costești. Sper că linia de 400 kV Suceava – Bălți se va realiza într-un timp mult mai scurt!
Mai apare o posibilitate la orizont odată cu apariția tensiunii de 400 kV la Suceava. Distanța până la Cernăuți este de numai 80 de km. Sunt convins că peste ani se va pune în discuție și realizarea unei investiții într-o linie de 400 kV Suceava – Cernăuți. Abia atunci nodul energetic Suceava își va arăta toate valențele. Discuțiile pe care le-am avut pe tema acestei lucrări cu un alt bun coleg și prieten, dl ing. Valentin Grabovețchi, fost mulți ani directorul Întreprinderii de Rețele Electrice de la Cernăuți, vor putea fi reluate atunci când consumul de energie în zonă va crește și când vor cădea – sper – barierele politice care de multe ori întârzie lucrări logice din punct de vedere tehnic și economic. Deocamdată, port discuții cu dl Valentin Grabovețchi, care actualmente conduce un consorțiu de profil construcții-montaj energetic cu sediul la Odesa, pentru construcția unei linii de 750 kV între centrala electrică de la Cociurgani din sudul Basarabiei și stația Isaccea. Se intenționează ca această linie să funcționeze la început la tensiunea de 400 kV și să fie parte integrantă a vechii legături, care se va reface, între centrala Iujno – Ukrainskaia și stația 750/400 kV Isaccea. Compania Națională Transelectrica SA va hotărî când și în ce condiții se va putea realiza această importantă lucrare.
Iată, deci, câte amintiri, câte satisfacții și câte speranțe îmi aduce punerea în funcțiune a magistralei de 400 kV Gutinaș-Bacău-Roman-Suceava și a stației 400/220/110 kV Suceava.
Și am încălecat pe-o șa și v-am scris povestea așa.
OVIDIU MUSTAȚĂ,
fost director al IRE Suceava
Comentarii