În urma campaniei electorale și a alegerilor locale, s-a schimbat compoziția de partid a organelor locale, Ion Cristoiu a apărut cu papion, au crescut prețurile ca să ne fie mai bine decât ne-a fost și s-a mai schimbat ceva de care cei care au contribuit la aceasta nici nu vor să-și mai amintească. O modificare în gramatica politică a limbii române vine să ne întărească convingerea că „nu-i pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește”. Ia, întrebați, cum face, bă, tu, de la P.S.D., de la P.D. linioară L sau P.N.L., infinitivul lung de la verbul „a opri”?
Nu știi? Nu mai are forma ca înainte de alegeri, „oprire”, ci „Oprescu”, adică „a opri – Oprescu”. În ciuda tuturor, Oprescu, care n-a putut fi oprit de nimeni și de nimic, a spintecat Bucureștii pe din două, demonstrând că el era omul așteptat de toți cei care sătui, se vede treaba, de îmbroboditul cu spectrul comunismului, cât și de cei care, ajunși la bord, s-au dat la făcut borduri. Bucureștenii, făcuți, cea mai mare parte, „capitaliști” de Ceaușescu, au avut în pragul primăverii o revelație: aveau un excedent de politică, care face ca oferta de rău să depășească cu prea mult cererea, drept pentru care s-a încheiat procesul-verbal cu un independent câștigător. Câți oare n-or fi crezut că Oprescu independent este marea strategie a P.S.D.-ului, a lui Geoană și ai lui pentru a cuceri Trepidava? Ar fi fost o acțiune abilă de a arunca bucureștenilor o plasă cu ochiuri așa de mici, capabilă să prin-dă orice vietate cu drept de vot. Dar bucureș-tenii, atâția cât s-au dus la vot, s-au lăsat seduși de bisturiu, în ideea și speranța că o operație de extirpare a tumorilor maligne nu le-ar putea face mai mult rău decât au avut parte. Cu victoria independentului Oprescu nu va curge lapte și miere, nu vor deveni Bucureștii capitala europeană mult visată și trâmbițată (doar mai există mitul „micul Paris”), dar, poate, se vor opri afacerile necurate, va fi mai multă milă de banul public, poate va fi un aer respirabil… Deocamdată, victoria lui Oprescu înseamnă, în plan politic, o palmă peste ochii lui Geoană și o piedică la picioarele lui Băsescu, care nu se mai teme doar de cei 322, ci de 322+1. Cei doi, adversari redutabili, și-au dat mâna în încercarea de a-l opri pe Oprescu, a cărui alegere a avut efect devastator, a fost ca o operație pe cord deschis, fără anestezie. Cum să-l fi putut opri Geoană pe Oprescu cu declarații de tipul „ba îl sprijin, ba nu-l sprijin”, accentuate de stupizenia lui „Almanahe”, că mai degrabă sprijină pe adversarii declarați ai P.S.D., decât pe Oprescu. Cum să-l stopezi pe Oprescu cu schelăituri jalnice despre „Oprescu și mineriadele”, „Oprescu fiu de fost”, „Oprescu, omul lui Iliescu”, care Iliescu, este, în opinia celor care i-au lins mâinile, talpa iadului, uitând că-i datorează „Bunicuței Dinozaur” lansarea pe axa îmbogățirii și a posturilor grase. Acuzele pedeliste s-au dovedit a fi nu numai neinspirate, sunau fals din gura lui Blaga, dar și de prost gust, se vedea că sunt gratuite, încropite în lipsă de altceva mai bun în momente de panică. Mulți nu vor să înțeleagă că, înainte de 14 iunie 1990, a fost o zi de 13, cu ghinion pentru cei prea grăbiți să pună mâna pe putere. Cei veniți, chemați și nechemați, în Bucureștiul zilelor fierbinți, n-au venit să-i mângâie pe bucureșteni pe cap, cum i-am zis chiar eu uneia care a scăpat de furia clasei muncitoare, după o rețetă rămasă de la Ion Creangă: „Auzise ea din bucureșteni că, dacă vrei să nu te bată minerii, să-ți ridici poalele-n cap și să-ți arăți călcâiele cu crăpături, marcă sigură a unei origini umile…, căci ei te înjură cât te înjură și de la o vreme te scuipă și se duc…”. Vă mai amintiți de raportul dintre râie și capră? În loc să-și dea pe seamă, Geoană și ai lui de la vârf s-au apucat să-i pedepsească pe cei cu rezultate slabe! Și, ca tacâmul să fie complet, Geoană este deja prim-ministru și Năstase, neapărat, viitor președinte. Sunt date toate posturile! Grăbiți-vă, să le prindeți măcar pe cele de portar sau de femeie de serviciu. Nu mai ai unde pune acul de atâta vorbă fără rost. Au rămas neocupate numai locurile de la DNA și cei chemați nu prea se grăbesc să le ocupe, semn sigur că politica datului în gât nu are șanse de reușită, că prea încurcate sunt ițele puterii. N-a fost să fie nici după vrerea lui Băsescu: un PD linioară L cu 40%, dar nici nu se poate spune că n-au câștigat destul, mai puțin Capitala, dovadă că s-a trecut vârful de formă și începe alunecarea pe o pantă, deocamdată, lină. Dintre toți, numai liberalii puri sunt cei mai mulțumiți: guvernarea lor pe două roți, în loc să-i coboare, i-a dus în situația că fără ei nu se va putea guverna. Nu ne rămâne decât să urmărim creșterea cotei de popularitate a Independentului. Și, totuși, unde-i „mineriada” care să-l oprească pe Oprescu?
Comentarii