Uitați în unghere…

A trecut și Sărbătoarea Paștelui, iar pentru unii dintre noi a fost încununată de bucurie și de liniște. Nu putem însă ignora miile de oameni aflați în sărăcie din România. Pentru unii dintre aceștia o pâine oferită de vreun politician a fost o adevărată mană cerească, meritând chiar și prețul demnității date de senectute. Am văzut cu toții cum o mulțime de oameni se călcau în picioare, i-am văzut zbătându-se parcă într-o adevărată luptă, riscându-și sănătatea pentru un ajutor ieftin de Paști și asta numai pentru că trăiesc dintr-o pensie mizeră.

 

Pe de altă parte, mii de români au stat la cozile din hipermarketuri, cumpărând mâncare cu nemiluita, de parcă Sărbătoarea Paștelui ar fi durat o lună și s-ar fi lăsat cu musafiri cât la o nuntă sau la un botez. Așa stând lucrurile nici măcar nu putem spune dacă românii sunt săraci sau bogați, știm însă cu siguranță că sunt plini de datorii pe care le fac numai din dorința de a se bucura de viață. La urma urmei, de ce să nu te bucuri de viață când nici nu știi cât ți-a fost dat să trăiești ori să fii sănătos? Începe campania electorală, bătrâneii uitați de lume vor fi scoși de prin cele mai întunecate unghere, li se va promite îndestularea, li se va cumpăra poate votul și cineva, la capăt, va ieși învingător dar numai Dumnezeu știe dacă învingătorul își va merita locul…