Actualitatea culturală

,,S-ĂȚI”. Scriitorul și profesorul Horațiu Stamatin ne atrage atenția că ,,titlul corect al articolului despre dispariția lui George Pruteanu ar fi trebuit să fie “Doar o vorbă «s-ăți» mai spun”, (și nu «să-ți»… cum a aparut), mai ales că e în ghilimele. Fiindcă intenționat s-a făcut greșeala, pentru a atrage atenția, și așa apărea la TV. Se vede că dl Petru Bejenariu nu prea a urmărit emisiunea lui Pruteanu”…

 

,,LAMURA”, revista europeană de cultură și educație națională de la Craiova, fondată de Dan Lupescu și cu Ovidiu Ghidirmic, director, își consacră în bună măsură primul său număr (triplu, 75-76-77) din 2008 personalității și creației atât de personale a lui Sabin Bălașa, opțiune care acum, când marele pictor a plecat dintre noi, ne apare dureros premonitoare. ,,Sabin Bălașa – Maestru al Ro-mantismului Cosmic”, însoțește articolul lui Mircea Deac, ,,Pe Crucea suferinței, Mântuitorul neamului”, cu 14 splendide reproduceri color (hârtie cretată, A5) de pe splendida frescă din Sala pașilor pierduți de la Universitatea ,,Al. I. Cuza” Iași (în apropierea cărora, marele artist originar din Oltenia a și dorit să-și doarmă somnl veșnic) ¤ Din bogatul sumar, mai reținem prezența lui Fănuș Neagu, dezbaterea (transcriere a unui interesant duplex radio) cu și despre români și cultura românilor în străinătate, realizată de dr. Gabriela Rusu Păsărin, laureată a premiului ,,George Muntean”, cu prilejul lansării volumului ,Românitate și Latinitate în Uniunea Europeană”, coordonat de Tudor Nedelcea și apărut la Fundația Scrisul Românesc, paginile lui Marian Barbu despre volumele con-sacrate Americii de Alex Cetățeanu, cele ale lui Ilarie Hinveanu despre ,,Craiova, promotoarea unui tezaur al Academiei Ro-mâne”-, precum și rândurile semnate de Florin Stama, precum și cele ale lui Dan Lupescu, despre ediția bilngvă română-rromani a ,,Poveștilor lui Moș Mihaiu”, îngrijită de Lucian Cherata ¤,,DACIA LITERARĂ”, numărul pe martie 2008, oferă cititorilor, între altele, ,,Eminescu – omul de teatru” de Dan Mănucă, ,,Eminescu în limba marilor romantici polonezi” de Nicolae Mareș, ,,Letopisețul Cazabanilor” de Grigore Ilisei, ,,Nume abreviate, nume deformate și alte anomalii” de Stelian Dumistrăcel, precum și un interesant dialog Emil Brumaru – Cătălin Ciobotari, care se încheie astfel: ,,C.C.: Domnule Brumaru, transmiteți, vă rog, un mesaj tinerilor. Ce le recomandați în legătură cu literatura? E.B.: Să citească cât pot mai mult. Deși… Uite, mie, în liceu, nu-mi plăcea să-i citesc pe clasici. Pentru că mi-i băgau pe gât. Abia acum, la bătrânețe, îi recitesc cu plăcere. C.C.: Chiar, sunteți în manuale? E.B.: Da, sunt în manuale. Băi, asta sună obscen, acum îmi dau seama… Sunt în manualul de clasa a noua la capitolul «Iubire», cu poemul «Balada crinilor care și-au scris frumos». Așa, și am căzut și la bacalaureat. Toamna trecută. C.C.: Vă dați seama câți elevi vă înjură? E.B.: Asta mi-am zis și eu. Îmi închipui că toate gagicile mișto, frumoase, au lăsat Bac-ul pe toamnă. Și le cade o poezie de-a mea, la primă vedere, și le cer ăștia să facă niște chestii pe care eu nu le-aș fi putut face în viața mea. Am rămas lampă! Cu o sesiune înainte căzuse la Bac Blandiana și o înjurau prin ziare, și toți ziceau că a fost greu; Manolescu, și el subiect de Bac, și-a cerut și scuze. A fost un întreg tapaj. Oricum, după ce am aflat că am căzut la Bac, câteva zile m-am simțit foarte important. Mă plimbam pe Cuza Vodă ca Vodă prin lobodă. Așadar, să citească, asta le recomand tinerilor.” Dar, așa cum am mai spus, revista coordonată de Lucian Vasiliu merită citită de la un capăt la al-tul, ca și densul său pliant ,,Info”. ¤ ÎN REVISTE. În ,,Plumb”, revista băcăuană de cultură și atitudine condusă de Ioan Pră-jișteanu și Petru Scutelnicu, Grigore Codrescu, scriind cu plă-cere despre volumul de ,,Studii și materiale de istoria culturii române vechi” de Nicolae Cârlan, îi face și o exactă schiță de portret autorului: „Cercetările biobibliografice, studiile și ar-ticolele lui Nicolae Cârlan, ca și îngrijirea unor ediții ale creației aparținând lui Nicolae Labiș, Ciprian Porumbescu, Ion Luca, Petru Comarnescu, Mihai Eminescu și alții au atras atenția demult asupra acestui riguros și înzestrat cercetător și muzeograf îndrăgostit de documente, pasionat de repunerea în circulație a unor valori spirituale ieșite din atenția generală, datorită fie unor factori culturali și istorici, fie modificărilor grilei de receptare a unui public derutat de tentațiile lumii de azi” ¤ În ,,Convorbiri literare”, februarie 2008, Petru Ursache scrie despre trilogia lui Ion Beldeanu ,,Bucovina care ne doare” și despre Bucovina care ne doare. Despre ,,Bucovina care ne doare” consideră că reprezintă ,,o amplă bază de documente, sigură și utilă cititorului de astăzi și istoricului de mâine, o cronică vie a unei importante ramuri a românismului con-temporan, victimă tragică a invaziilor slave, profitoare de vălmă-șagul vremurilor, a tratatelor nedrepte, strigătoare la cer. Își găsesc locul în aceste scrieri, în chip de rostire românească, cele mai de seamă evenimente care s-au petrecut în Bucovina ocu-pată, de la căderea Cortinei de Fier și semnarea mai mult decât păguboasă a Tratatului cu Ucraina până în zilele noastre, așadar pe o perioadă de aproape două decenii. Pentru ca istoria să nu cadă în uitare se lasă să se întrevadă o rază de lumină asupra trecutului nu prea îndepărtat când Bucovina își trăia istoria adevărată și-și afla locul firesc în familia românească”. Iar despre Bucovina care ne doare, ca să preluăm titlul scriitorului Ion Beldeanu, mai exact despre oamenii ei, Petru Ursache scrie: ,,Sunt mulți români acolo ca poetul Ilie Motrescu, intrat deja în legendă, și care trăiesc zi de zi sub zodia «tragismului asumat». În primă linie de sacrificiu se află Vasile Tărâțeanu, Ilie T. Zegrea, Ștefan Broască, Vadim Bacinschi, Arcadie Suceveanu, Ștefan Hostiuc, Arcadie Opaiț, Dumitru Covalciuc, Gheorghe Gorda, Ion Crețu, Grigore Grijan, Nicolae Șapcă, Mircea Lutic. Mă gândesc, adesea, cu câtă îndreptățită nerăbdare așteaptă un semn de pace de la noi, cei de «dincoace». Mi-i imaginez scrutând zările și timpul, vorba veche «cu inima la trecători». Ce facem?” ¤ În același număr al ,,Convorbirilor literare”, în foarte citita sa rubrică, ,,Vitrina cărților”, Emilian Marcu scrie (și o apreciază ca ,,foarte bună”) despre ,,Cerneala căzută pe gânduri”, cartea de poezie a lui Ion Paranici apărută anul trecut la Junimea: ,,Ion Paranici simte că «pentru o noapte /Orașul adoarme /În trupuri păzite /De foamea ascunsă în câini vagabonzi», deoarece pentru autor și pentru câinii vagabonzi «Noaptea aceasta-i un cimitir de iluzii».Fin observator al cotidianului adesea banal, autorul presimte cum că «nemurirea-i fiecare clipă /din trupul dimineții» și se întreabă cu disperare «Mâine cine va vrea să mai fie /Umbra /liniștii înțelepte?» hălăduind ,,Pe străzi înnebunite de pofte viclene?». (…) Moto-ul din Lucian Blaga, ales cu mult rafinament intelectual, aproape că sintetizează conținutul acestei cărți: «Iată stelele intră în lume /deodată cu întrebătoarele aule tristeți»” ¤ ,,Bună” este considerată de Emilian Marcu și cartea ,,Ion Creangă, joc și spectacol. Teatru pentru școlari” de Gheorghe Solcan, care, ,,păstrând prospețimea și spontaneitatea lui Ion Creangă, face să descoperim prin Gheorghe Solcan un umorist autentic, incisiv și sfătos din Gura Humorului”.