Un eveniment cultural de excepție: Retrospectiva MIRCEA HRIȘCĂ

(Muzeul de Istorie Suceava al Complexului Muzeal Bucovina – Galeria de Artă „Ion Irimescu“ Suceava, aprilie 2008)
Elena GRECULESI: „Bucovinean prin origine, Mircea V. Hrișcă ni se dezvăluie ca un creator legat structural de aceste locuri. …Ai impresia că pictorul țese, sculptează, clădește, rânduiește, în lucrările sale o datină străbună, un ritual milenar, într-o armonie de o sobrietate adâncă și un rafinament filtrat de generații.” Valentin CIUCĂ: „Decizia de a-și construi propriul parcurs, oricât de tentante ar putea fi, trecător, unele modele, s-a dovedit o opțiune corectă. În susținerea ideii trebuie subliniată și observația că spațiul Bucovinei determină reacții inconfundabile, altfel spus, peisajul conduce mâna artistului către o expresie unică și irepetabilă.”
 

Ilie BOCA: ,,Zilele ce trec ne împovărează cu gândul nemulțumit că nu l-am folosit la maxima noastră putere. Că prietenii, cunoștințele și locurile dragi nu le-am vizitat de mult. Aflu zilele acestea că un pictor prețuit nu mai poate fi vizitat decât în creația sa. Și regret și mă consolez că strădania, munca artistică rămâne ca martor ce este lungimea viații noastre. Bunul, blândul Mircea Hrișcă părea pentru totdeauna plantat în viața Sucevei. Harnic și neliniștit. Pictura domniei sale, sensibilă și plină de alese calități dezvăluie stări și neliniști creatoare ce l-au evidențiat ca un artist important al Bucovinei. Impresionist de tușă largă pentru început, portrete, peisaje, bine realizate și apreciate, dezvăluind o stare meditativă. Cu o gamă strânsă și bine observat motivul privit prin fereastra cadru al realității impuse. Apoi neașteptat am descoperit compozițiile sale curajoase, sintetizând formele în pete ample ce construiesc spectacolul cu sugestie și putere dând măsura imaginației și lectura artei contemporane. Mă bucur că se face o retrospectivă, că pictura lui Mircea Hrișcă se întâlnește cu iubitorii artei sale, să stabilească locul binemeritat al acestui artist în cultura noastră.” Virgiliu PARGHEL: „Pen-tru mine, pictorul Mircea Hrișcă a fost și a rămas un «maestru al Bucovinei»! El a fost, deopotrivă, pictor cu har, profesor dăruit, muzeograf responsabil, tată ocrotitor și un bun prieten. Prin gene-rozitatea și bunăvoința lui a fost posibilă încuviințarea de a conduce atelierul de pictură din cadrul Școlii Populare de Artă din Suceava, în vremea de început a carierei mele, gest cu profunde implicații po-zitive pentru mine în anii care au urmat. Acum, după atâția ani, îi mulțumesc postum încă odată. Ca pictor, Mircea Hrișcă a avut intuiția de geniu de a vedea marile teme pe care ținutul Bucovinei le oferea artei în general și picturii, în particular. A respectat cu sfințenie, până la sacrificiu, lucrul în Atelierul său, exemplu urmat și de fiica sa. Opera lui își găsește acum, cu ocazia fericită a acestei retrospective, răgazul unei noi contemplări și a unei sporite atenții și înțelegeri pe deplin meritate.” Lucia PUȘCAȘU: „În anii 1981, 1982, mă aflam în Mu-zeul Colecțiilor din București, lucram la o copie după o tapiserie din Ciclul «Joc de copii» din colecția Castelului Peleș – Sinaia. Printre profesorii coordonatori se afla și pictorul Marin Gherasim. Auzindu-mă vorbind cu graiul neaoș de pe la noi, s-a bucurat, fiind și dumnealui fiu al acestor locuri bucovinene. Am vorbit multe, mi-a dat o bibliografie foarte bogată și interesantă de care am ținut cont pentru lucrarea mea de licență din 1983. Vorbind despre viața artistică și despre Suceava, mi-a declarat cu emoție, că acolo este un mare pictor, care se numește MIRCEA HRIȘCĂ. După terminarea studiilor m-am stabilit în Suceava și am devenit colegă de breaslă și vecină de atelier cu Mircea Hrișcă. Rar se întâmplă când artiștii nu mai sunt fizic printre noi, să te întâlnești și să-i simți aproape în preajma lucrărilor lor, așa cum mi se întâmplă cu Mircea Hrișcă. Mircea Hrișcă a creat cu mare profesionalism și pasiune. Un artist neliniștit și întotdeauna nemulțumit de sine și o modestie de invidiat, așa cum le stă bine la oamenii care își cunosc valoarea. A excelat atât în grafică, pictură cât și în frescă. A încercat toate tehnicile, de la creion la culoare, de la culoarea plată la reliefuri de o expresivitate aparte. Un neobosit căutător, temeinic și riguros, un colorist de mare simțire și un bun cunoscător al structurilor compoziționale, de la cele tra-diționale, la cele moderne, figurative sau abstracte. Pe lângă subiecte grele și complexe își alegea și lucruri simple, cu care ne întâlnim zi de zi, aparent banale, din care în final îi ieșeau capodopere. Un artist sfios care se emoționa sincer când se întâlnea. Un creator nu zgârcit la vorbe, care nu uita niciodată să ne felicite când aveam o expoziție sau când îi plăcea ceva din atelierul nostru. În semn de recunoștință și aducere aminte, mă plec cu smerenie în fața celui care a fost și va fi un mare artist și un stâlp al plasticii românești și universale. „

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: