Tehnica și viața spirituală

În contactul frecvent cu materia și mașina, sufletul omului s-a deformat prin contagiune. Activând aproape numai în domeniul materiei, cu scopul de a o stăpâni și a acumula cât mai multe valori materiale, sufletul omului modern a suferit o degradare până la ni-velul materiei. Omul a fost contagiat de caracterul ei inert și mărginit în spațiu și timp; materia i-a înăbușit libertatea, paralizându-i voința, frângându-i elanurile, tăindu-i aripile, robindu-l.
 

Contactul cu mașina a avut, de asemeni, repercusiuni ne-bănuite asupra omului modern. Rapiditatea, regularitatea și perfecțiunea automată și statică a mașinii, ca și avantajele ei – economia de timp, de energie și bani – au favorizat creșterea ambiției și lăcomiei omului până la exasperare, încrederea nemăsurată în puterile proprii, iluzia atot-puterniciei lui virtuale; ma-șina a devenit acum un alt tiran, căruia trebuie să i se în-chine. În același timp, valorile umane au decăzut sub nivelul materiei și mașinii; pentru plăceri și interese materiale, omul de azi e în stare să sacrifice chiar viața semenilor săi, iar cine posedă și mânuiește o mașină, oricât ar fi de îna-poiat, poate întrece și reduce la sclavie pe cel mai mare ge-niu, dacă acesta este lipsit de ea. Primejdia vine de acolo că folosesc mașinile nu cei care le inventează, care probabil că nu le-ar da o destinație atât de funestă, ci tocmai cei cu in-stinctele primare mai puter-nice, oameni capabili doar să le mânuiască. Îndeobște, in-ventatorii au și o inimă gene-roasă, pe lângă o minte ge-nială. Este cazul lui Nobel, ca-re, văzând toate ororile pe care le comiteau oamenii cu dina-mita inventată de el și neiz-butind să-i anihileze efectele printr-o contra-dinamită, și-a pus capăt zilelor. Gestul disperat al lui Nobel dovedește că o faptă, din moment ce a fost săvârșită, iese de sub puterea de stăpânire a autorului ei, producând efecte multiple, variate și iremedia-bile, fără voința și peste voința lui. Asistăm la o răsturnare de valori în dauna valorilor morale și în avantajul celor mate-riale. Regularitatea mecanică a mașinii a imprimat în activita-tea omului un caracter și un ritm automat, care-i ucide spontaneitatea și-i răpește inițiativa. Nevoit să execute stereotip aceeași mișcare toa-tă viața, ce-i mai lipsește lu-crătorului din fabrică pentru ca să devină și el, cu vremea, un automat ambulant, un om-robot? În virtutea inerției, automatismul se va prelungi, firește, și în restul vieții și activității sale, în orele libere, prin obișnuință devenindu-i o a doua natură. Nemaiavând cum să scape de plictiseală, va căuta destinderea în sen-zualitate. Acest automatism favori-zează, e adevărat, dispoziție pentru disciplină și organizare perfectă, dar, o disciplină și organizare automată, care, ne-fiind izvorâte din libertatea o-mului, sfârșesc prin a-l tiraniza. Țările cu industrie dezvol-tată cunosc binefacerile, dar și neajunsurile acestui fel de disciplină. În asemenea con-diții, nici de o libertate rudi-mentară, caracterizată prin oarecare spontaneitate, nu poate fi vorba. De aici vine acel caracter de artificialitate din viața de azi, asemănătoare cu aceea a fiarelor sălbatice, smulse din mediul lor firesc și forțate să trăiască în cuștile unor menajerii. Sporirea și perfecționarea mijloacelor de informație rapidă (am intrat deja în era digitală) a dus la un fel de delir al informațiilor. Apoi, cunos-când tot ceea ce se petrece pe glob, fără să vrei participi e-fectiv la suferința altora, su-feri mai mult sau cazi într-un fel de nepăsare față de sufe-rințele altora. Pe lângă acestea, mulțimea și succesiunea rapidă a informațiilor atât de variate și senzaționale neu-roastenizează. Viteza locomoției a dus la un fel de delir al vitezei, care face omul de azi să zdrobească pietonii numai pentru a ajunge cu un minut mai repede la țintă, în contrast cu pretențiile modeste și calmul omului de altădată. Sensibilitatea omului de azi este alterată, este intoxicată prin energie, grabă, dimensiu-ne și senzații tari. De aceea, pentru ca această sensibilitate slăbită să mai poată vibra, are nevoie de excitante brutale. Cititorul asiduu ai ziarelor de azi este ca un morfinoman, care, obișnuit cu acest narcotic, îi simte într-una nevoia. S-a obișnuit într-atât cu drama știrilor senzaționale, încât le așteaptă în fiecare zi ca pe o distracție, cu o nerăbdare pervertită și se simte nemul-țumit când nu le are. Astfel, nenorocirile și războaiele de aiurea mai mult îl amuză, ca niște competiții sportive, decât să-l îndurereze. Așa se explică de ce, atunci când ele s-au sfârșit, cititorul încearcă parcă un sentiment de părere de rău că a încetat o sursă care să-i potolească setea de senzațional. Este lesne de înțeles că ci-vilizația actuală este susținută de mașinism și informatizare. Cele două susținătoare aduc o uniformitate în producție, care lovește simțul artistic și tinde, prin avantajul ieftină-tății, să înlocuiască artele și pe artiști: cinematograful și internetul lasă goale sălile de teatru, iar radioul – Opera și sălile de concert. Mașinismului i se mai pot aduce și reproșurile pe care le semnalează filosoful Henri Bergson: de a fi încurajat ne-voi artificiale, de a fi împins la lux, de a fi favorizat orașele în paguba satelor, de a fi săpat prăpastia dintre lucrător și pa-tron, dintre capital și muncă. Excesul de organizare și mecanizare duce la birocra-tism, în care omul nu contează decât ca o piesă în funcțiune și la acea diviziune excesivă a muncii, până la punctul de identificare completă a per-soanei umane cu mărunta și neînsemnata funcție pe care o exercită automat într-o fabrică. Regimul tehnicii mecanice produce în sfera vieți indi-viduale și sociale un fenomen de personalizare și nivelare, până la crearea unui tip standard, cu posibilitatea de a se reproduce în serie, ca articole de fabricație mecanică. În-tr-adevăr, „civilizația tehnică, prin însuși principiul său, este impersonalistă”, cum foarte bine afirmă gânditorul rus Nicolae Berdiaev; imper-sonalismul este chiar condiția ei firească și necesară. Dar persoana este opusă mașinii prin acel ceva care face din fiecare chipul lui Dumnezeu în om, un centru autonom de energie, simțire și gândire, o ființă liberă. De aceea, omul se simte sufocat în această „atmosferă electrizată și radioactivă”, în această „realitate rece și me-talică”. Tehnicizarea distruge frumusețea vechii culturi, constând din viața individuală și originală a omului. Acum, totul devine uniform și colec-tiv, este „era producției în serie”. În latura socială, „comu-nismul, așa cum s-a realizat în Rusia, este regimul politic cel mai adecvat civilizației tehnice. Este organizarea sta-tului în chipul mașinii, condi-ționată de depersonalizarea și standardizarea cât mai deplină a omului. În acest caz, perso-nalitatea devine incomodă. Este statolatria modernă, ro-dul firesc al tipului de cultură pe care-l avem”. Metoda de educație cea mai potrivită cu mentalitatea teh-nică a vremii noastre este dre-sajul, bazat pe presiune și automatism și vizând sădirea „unei morale făcută din habi-tudini impersonale”. Este me-toda de educație a moralei sta-tice, corespunzătoare „socie-tății închise”, pe care o cer-cetează Henri Bergson și care se deosebește de metoda mis-tică, bazată pe o aspirație mo-rală și tinzând la imitarea unei persoane ajunse pe culmile desăvârșirii. Ritmul accelerat al mișcă-rii mecanice a imprimat și vieții umane un caracter de viteză, care se traduce prin an-corarea omului în prezent și imediat, în hic et nunc. Este ceea ce Berdiaev ar numi ac-tualism. Pe omul de azi, fră-mântat de multiplicitatea și varietatea crescândă a nevoilor create de tehnică, nu-l mai poate interesa decât prezentul; de altfel, asaltat cum este de atâtea preocupări imediate, nu mai are timp să mediteze sub specie aeternitatis (adică în perspectiva veșniciei). Tre-cutul și viitorul nu-l mai preo-cupă; de aici decurge detașa-rea lui de orice tradiție și nepăsarea față de problemele vieții viitoare și, în genere, față de problemele vieții morale și religioase. Aceleași pricini au contri-buit la accentuarea pragma-tismului și activismului, cu repercusiuni adânci și importante în sufletul omului modern. Omul de azi repre-zintă în această privință pe Marta din Evanghelie, care pă-cătuia prin exagerata ei hărni-cie în cele ale gospodăriei materiale, în dauna preocu-părilor spirituale. Într-adevăr, ceea ce i se poate reproșa omului de azi nu este, hotărât, lenea, ci tocmai absorbirea lui totală în acțiune pentru acțiune, fără finalitate morală și religioasă. Dar activismul și pragma-tismul sunt atitudini primej-dioase nu numai prin faptul că acaparează toată energia, fră-mântarea și aspirațiile omu-lui, nelăsând răgaz și pentru cele sufletești, ci pentru că favorizează, prin satisfacția produsă de reușita unei ac-țiuni, iluzia primejdioasă că se întrebuințează bine viața și servește ca un narcotic pentru conștiința morală și religi-oasă. Activismul în morală, sub numele istoric de pelagia-nism, a fost osândit de Bise-rica creștină, după care faptele omului, chiar când sunt bune, dacă nu sunt unite cu rugăciu-nea smerită prin care se im-ploră harul divin, nu sunt mântuitoare; ele ar conduce la ideea greșită că omul s-ar pu-tea mântui prin eforturi pro-prii, fără ajutorul divin și, prin aceasta, ar fi o reeditare a pă-catului luciferic și adamic. Orgoliul care însoțește în chip firesc aceste fapte a îndreptățit pe Fericitul Augustin să con-sidere virtuțile păgâne drept vitia spendida. Este important, de ase-meni, a semnala o nouă defor-mare operată în organismul psihic al omului modern din pricina regimului tehnic. Caracterul rece și metalic al civilizației tehnice a înăbușit în sufletul omului afectivi-tatea. „Elementul psiho-emo-țional este refulat” în ci-vilizația contemporană, cum afirmă Berdiaev. Keyserling constată același lucru și cere restaurarea lui. Marcel Proust și Andre Gide reprezintă în li-teratura modernă tipul omu-lui în care elementul emo-țional a fost înăbușit de ele-mentul intelectual și senzual. Inteligența și senzualitatea omului s-au dezvoltat în paguba sentimentului. Senzualismul, cântat astăzi pe toate tonurile de literații reprezentativi ai vremii și ex-plicat științific de Sigmund Freud și școala psihanalitică întemeiată de el, este un defect caracteristic culturii mo-derne. Hedonismul erotic a inundat toate domeniile și ca-nalele TV, direct sau sub forme refulate de slaba cenzură pe care o mai exercită vechile principii, socotite și ele pre-judecăți perimate. Așa încât pare să aibă dreptate H. Ber-gson când afirmă: „Toute no-tre civilisation est aphrodi-siaque”. Astăzi, totul contribuie la propagarea desfrâului. El își are instituții și profesioniști care-l întrețin și cultivă ca pe una din cele mai rentabile me-serii. Urmările sunt dezas-truoase: natalitatea a scăzut, maladiile s-au întins și agravat; peste tot, acel taedium vitae (dezgust de viață) pe-cetluiește și stigmatizează păcatul desfrânării. Tot de acolo a venit și acel sentiment de degradare a omului în raportul lui cu natura materială, pe care ar trebui să o domine, iar o dată cu pu-doarea a dispărut unul din ele-mentele fundamentale ale mo-ralității în natura umană; a dispărut acea reacție împotriva „tendinței uzurpatoare a vieții inferiore, care caută să transforme ființa rațională în instrumentul său pasiv sau într-un apendice inutil al unei dezvoltări fizice oarbe”. Este ușor de înțeles că a-ceastă nouă idolatrie a izgonit cultul moralei și al religiei ca pe niște obstacole în calea plăcerii, care trebuiau ocolite sau distruse. Tehnica face din om un cosmiurg și un titan. Titanismul modern a clădit însă cultura modernă, fără Dum-nezeu, împotriva lui Dum-nezeu, ca odinioară Turnul Babel, care se va prăbuși în neființă, pentru că îi lipsește cimentul moralității și credinței religioase. Preot NICOLAE VÎRTEA, Protopopiatul Rădăuți Bibliografie: Constantin C. Pavel: Tragedia omului în cul-tura modernă, ediție îngrijită, prefațată și note de Marilena Andrei, Anastasia, 1997

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: