Se pupă bot în bot…

Înainte de încheierea sesiunii parlamentare trecute, președintele României a fost învins încă o dată de aleșii neamului. El trimisese spre reexaminare legea privind pensionarea parlamentarilor la vârsta de 63, pentru a nu se face discriminare și în privința vârstei de pensionare. Aleșii noștri au considerat însă că ei se uzează mai repede decât restul salariaților și au ținut-o pe-a lor, bătând în cuie pensionarea lor mai rapidă. Și a fost o majoritate aproape absolută, votând „pentru”, cot la cot, și cei de la putere și cei din opoziție, inclusiv cei din partidele care pe-atunci încă nu erau legate prin liniuță de unire. Iar președintele, care spune că i s-a forțat mâna, a trebuit să semneze decretul de promulgare a legii.

 

Până la urmă nu se știe dacă refuzul inițial al șeful statului de a promulga legea n-a fost decât un gest politic, deoarece dă bine în ochii alegătorilor. Pentru că, altfel, și domnia sa ar putea avea de câștigat de pe urma legii pensiilor parlamentarilor, pentru că a adunat vreo trei mandate. S-ar putea să n-aibă nevoie de așa ceva, esențial rămâne însă faptul că a fost trădat chiar de cei care-i declară iubire necondiționată. Astfel s-a demonstrat încă o dată că atunci când e vorba de interesul lor, majoritatea oamenilor po-litici, deci și parlamentarii, uită că fac parte din tabere diferite și se pupă bot în bot ca-n „piața Independenți”. Pentru că chiar și cu un singur mandat de parlamentar, tot au asigurată o pensie de 20 de milioane lei vechi, iar după trei mandate se bat de la egal la egal cu procurorii, judecătorii, militarii, poli-țiștii, cu cei din „servicii” ș.a., care au pensii de 80 la sută din venitul brut pe ultima lună de activitate.