Cazul bolnavei psihic de la Cârlibaba, care a ucis cu o bestialitate rar întâlnită o bătrână din localitate, nu a rămas fără ecou în rândul polițiștilor. Reamintim că, în noaptea de 6/7ianuarie curent, Nastasia Doboș, de 60 de ani, a ucis-o cu o găleată metalică, în casa acesteia, pe Domnica Bartoș, de 70 de ani, de frică să n-o… omoare cu ajutorul farmecelor, vrăjilor și diavolului. Bolnava a fost internată la Spitalul din Burdujeni.
Întrebarea inerentă care s-au pus ulterior cumplitei crime a fost dacă aceasta, având în vedere că ucigașa era cunoscută cu afecțiuni psihice grave (fiind în repetate rânduri internată în Spitalul de psihiatrie Câmpulung Moldovenesc, încă de pe vremea lui Ceaușescu, ultima oară – în 1999, când i s-a dat drumul), putea fi împiedicată în vreun fel să circule liber prin lume, mai ales că nu de puține ori făcea afirmații care depășeau cu mult cadrul mitomaniei sociopate întâmplătoare (po-trivit unui comunicat al PTSv, de 20 de ani, psihopata se plângea cui avea timp s-o asculte cum că persoane ne-determinate din Cârlibaba intenționează să o omoare prin farmece și vrăji). Poziția IPJ Suceava față de această supoziție, exprimată de purtătorul de cuvânt al instituției, insp. princ. Alin Botezatu este următoarea: „Asasina nu locuia stabil în Cârlibaba, ci în Lipova – Arad. Ea a venit în comună pe 5 ianuarie, iar pe 6/7 ianuarie a comis crima. A stat mai de-mult în Cârlibaba, fiind inter-nată de multe ori la Câmpulung Moldovenesc, la Psihiatrie. În 2000, atunci când a plecat la Arad, medicul de familie din Cârlibaba i-a scris o reco-mandare către medicul de familie din Lipova. Poliția are competență în cazul bol-navilor psihic periculoși nu-mai în condițiile legii, și anu-me cea purtând numărul 487/2002, privind sănătatea min-tală, care, la art. 47, stipulează că solicitarea internării ne-voluntare a unei persoane se realizează de către a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire această persoană; b) familia persoanei; c) repre-zentanții serviciilor abilitate ale administrației publice locale; d) reprezentanții poli-ției, jandarmeriei, parchetului sau ai pompierilor”. Bolnavii psihic periculoși pot fi, în condițiile sistemului socio-medical românesc actual, prea puțin monitorizați, surse judiciare declarându-ne că, nu de puține ori, se con-fruntă cu situații în care me-dicii refuză, în cazuri de noto-rietate, să le dea informații despre pacienți, prevalându-se de art. 33 al aceleiași legi, privind confidențialitatea informațiilor: (1) Întreaga e-chipă terapeutică este obliga-tă să păstreze confiden-țialitatea informațiilor, cu excepția situațiilor prevăzute de prezenta lege. (2) Situațiile în care pot fi dezvăluite in-formații referitoare la o per-soană cu tulburare psihică sunt următoarele: a) există o dispoziție legală în acest sens; b) stabilirea vinovăției în ca-zul unei infracțiuni prevăzute de lege; c) acordul persoanei în cauză; d) este necesară pentru exercitarea profe-siunii, cu condiția respectării anonimatului persoanei în cauză. (3) Pot fi transmise dosare și informații medicale între diferite unități sanitare, la cerere sau cu ocazia transferului, dacă pacientul acceptă transferul. (4) Când anumite informații referitoare la un tratament actual sau trecut privind un pacient sunt necesare unei instanțe de judecată sau Colegiului Me-dicilor din România, care ju-decă în legătură cu o cauză, medicul curant este autorizat să aducă dovezi de orice fel privind pacientul și comuni-cări ale informațiilor aflate sub semnul confidențialității. (5) Orice pacient sau fost pacient are acces la toată do-cumentația medicală din serviciile unde a fost îngrijit, cu excepția cazurilor în care: a) dezvăluirea unor asemenea documente medicale ar putea să fie in detrimentul sănătății sale fizice și mintale, acest fapt fiind stabilit de către me-dicul-șef sau de către medicul curant; b) a fost efectuată o specificație scrisă asupra riscului acestui efect pe do-sarul pacientului, aplicată numai persoanelor care sunt pacienți în prezent, nu și foștilor pacienți. și de art. 21 al Legii 46/2003 („Toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele inves-tigațiilor, diagnosticul, prog-nosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul aces-tuia”). Nefericitul caz de la Cârli-baba poate fi pus, din păcate, și pe seama situației jalnice a majorității spitalelor de psihiatrie din România (și în general pe cea a sistemului sanitar), care nu dispun de minime condiții de îngrijire, tratament și mai ales supra-veghere a bolnavilor psihic periculoși (au existat și situ-ații când aceștia au ieșit nes-tingheriți pe poarta unității spitalicești, nesupravegheată pe motiv de lipsă de personal). Cine e vinovat, în aceste condiții? (M.G.) P.S. După descoperirea cadavrului și, ulterior, a asa-sinei, polițiștii din Cârlibaba au primit cu greu ajutorul medicilor de la Vatra Dornei, o Salvare venind la fața locului după foarte mult timp de așteptare.
Comentarii