Un „Voroneț” pe măsura Voronețului

În cimitirul Mănăstirii Voroneț își doarme somnul de veci Petru Comarnescu, nu numai autor, așa cum ne atrage atenția biograful său, Nicolae Cârlan, al primelor cărți publicate despre valoarea estetică a frescelor celebrului locaș, ci și rafinatul critic de artă care, născut la Iași, trăitor în București, a cerut să fie înmormântat aici, sub cerul de un albastru incomparabil al capodoperei. De aceea, de câte ori parcurg o lucrare despre Voroneț, nu pot să nu mă întreb dacă i-ar fi plăcut lui Petru Comarnescu. Este și cazul recentului album Mănăstirea Voroneț, Sibiu, 2007.

 

Elegant conceput, trainic, cu reproduceri color, tipar, hârtie, coperte cartonate, le-gătură temeinică – totul de calitate, de cea mai bună calitate, acest proaspăt Voroneț, la realizarea căruia au trudit cu sentimentul binecuvântării monahia Gabriela Platon, Monica Ioana Necula – studiu introductiv, note și referințe, Stefan Orth – prezentarea artistică, Margareta Kamla –redactor de carte, dr. Carmen Cornelia Balan – consultant științific, ing. Dorel Pavel – prelucrare grafică, este cu certitudine o lucrare deo-sebită. Ceea ce o distinge între albumele consacrate altor vestite mănăstiri din Bucovina este prezența obștii monahale și a monahismului, înțelese implicit ca ocrotitoare ale valorilor religioase, istorice și estetice pe care le reunesc așezăminte de excelența Voronețului. De altfel, încă de la început se subliniază faptul că ,,Legenda «originii» Sfintei Mănăstiri Voroneț unește pe vecie cele două mari perso-nalități în destinul nostru național”, Ștefan cel Mare și Sfânt și ,,Cuviosul Părinte Da-niil, unul din cei mai mari Sfinți pe care i-a odrăslit pă-mântul Moldovei, sihastru și duhovnic vestit”, care „a creat o mișcare isihastă fără egal pentru timpul său”. Și de ase-menea, monahismul nu lip-sește între elemente considerate specifice: ,,La Mănăstirea Voroneț, mai mult decât ori-unde, pictura este o rugăciune pentru înfrângerea cotropito-rilor și salvarea Țării Moldo-vei. (…) Un al doilea element de specificitate derivă din in-sistența vădită asupra tradiției călugărilor și sihaștrilor ca lideri ai rezistenței față de dominația străină…” și ,,În sfârșit, pictura reproduce viața pe care pictorii o știu și o redau cu vervă și naturalețe…” Iar Prezentarea generală se încheie, deschizând albumul, cu informația încărcată de semnificații pentru grija de care se bucură acum, zi și noapte, neîntrerupt Mă-năstirea Voroneț: ,,După 206 ani, în 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât «reînființarea Mănăs-tirii de la Voroneț, ca mănăs-tire de călugărițe» și a numit Prima Stareță a Mănăstirii Voroneț: Stravrofora IRINA Pântescu.” Fără îndoială, imagini cu măicuțe și călugări am întâlnit și în alte lucrări despre mănăs-tirile din această parte de țară, dar surprinse, surprinși fie discret, într-un plan secund, fie în atitudini tipice: rugân-du-se, slujind, bătând toaca, încondeind ouă etc. Or, tânăra obște, instruită, cultă, călăto-rită, a Voronețului – o mănăs-tire cu o strictă respectare a poruncilor, cu o hrană fără carne ș.a. – arată în plus zâm-bet, bucurie, în câteva sec-vențe foto memorabile, cu mo-nahii alunecând în zăpadă la curățirea drumului, cu mă-nunchiuri de ghiocei în mâini la venirea primăverii, cu Maica Stareță și Maica Elena Simio-novici mângâind trei cățeluși într-un coș aici, un pui de că-prioară dincolo, cu alte călu-gărițe hrănind rațe, pregătind bucate pe plita de teracotă a cuhniei. Chiar dacă imaginile cu monahiile ocupă o mică parte din cuprinsul albumu-lui, ele fac dintr-odată și albu-mul și perspectiva cititorului lui asupra mănăstirii să se îm-bogățească, să se nuanțeze. Chiar dacă într-un anume fel datează, referindu-se la primele aproape două decenii de la reluarea vieții călu-gărești la Voroneț, după des-ființarea mănăstirii de către anexarea nordului Moldovei la Imperiul Austriac și reducerea bisericii ei la condiția exclu-sivă de monument istoric și de artă în perioada comunistă, aceste imagini dau și mai multă tărie credinței în ,,pute-rea sa ziditoare de suflet”, făcând să vedem Sfânta Mă-năstire Voroneț, deopotrivă durabilă și vie. În ceea ce îl privește pe Petru Comarnescu, răspunsul poate fi dat de pe acum: tocmai pentru că a fost silit de vremuri să vorbească despre Voroneț numai ca monument istoric și de artă ca să poată vorbi despre Voroneț, acest album i-ar fi plăcut nespus de mult. Album adevărat, adică abundent ilustrat, Voroneț oferă totodată lectorului ro-mân și străin (textul fiind tra-dus și în engleză, franceză și germană) maximum de in-formație în minimum de rânduri. Prezentarea generală cuprinde istoricul locașului și îi trece în revistă pe cei mai avizați dintre privitorii săi, iar Notele descriu pas cu pas exteriorul și interiorul bisericii. Cât despre reproducerile foto și fotografii, care de care mai minunată – artă cu ade-vărat!, ele izbutesc să-i aducă în lumină desăvârșita splen-doare: a frescelor, a detaliului, a armoniei cu peisajul – excelentă ideea insistenței asupra acestui peisaj valorizat de Voroneț și care pune în valoare Voronețul. Albumul se deschide cu harta României, pe care este însemnat Voronețul și se în-chide cu România conturată pe harta părții noastre de lume. Sărbătoare la sărbătoarea de marți, 18 decembrie, a Cuviosului Daniil Sihastru – care este înmormântat în pronaosul bisericii Mănăstirii Voroneț și care la ,,numai 47 de ani de la săvârșirea din viață, este pictat ca sfânt pe fațada de miazăzi și în Ca-lendarul Ortodox din pridvor -, albumul este deopotrivă o car-te a Voronețului, un Voroneț de hârtie pe măsura Voronețului. Ce bucurie să-l avem!