S-a întâmplat la Mănăstirea Humorului

Poate că n-o să vă vină să credeți, dar lucrurile chiar așa s-au derulat. Am fost de față, ca implicat secund, așa că pot depune mărturie de visu, ceea ce va să însemne văzând, participând, activând, înregistrând. Dar despre ce este vorba? Despre nimic altceva decât ,,o banală” întâmplare bibliotecărească, un fel de microconsfătuire cu tema (generoasă, incitantă, fecundă) „Lectura copiilor și pasiunea pentru carte”, adică despre modul cum se amestecă biblioteca publică (spre a nu mai vorbi despre aceea școlară) în viața spirituală, în devenirea întru cunoaștere a celor de vârsta întâia.

 

Astfel de consfătuiri, se va zice, desigur că s-au mai întâmplat și cu siguranță că se vor mai petrece într-un mod mai mult sau mai puțin rutinier. Ceea ce mi s-a părut mie aparte la Biblioteca Comunală din Mănăstirea Humorului (recent instalată în ,,casă nouă”, chiar în același imobil cu primăria) constă în faptul că discret-inimoasa bibliotecară de aici, Monica Petrișor, a izbutit performanța de a-i avea ca asistanți activi (fiind dumnealor și coparticipanți la organizare) pe primarul (prof. Constantin Moldovan), pe viceprimarul (Cătălin Tomasciuc) și pe secretarul comunei (Florinel Andrieș), iar ca participanți, cu intervenții circumscrise tematic, pe directorul școlii de centru (prof. Leonard Butucea) și pe profesorii de română de la această școală în calitate și de beneficiari (pentru activitatea lor didactică) ai ofertelor pe care biblioteca comunală le propune și le furnizează. Cu totul și cu totul excepțional ar fi fost dacă din partea beneficiarilor direcți – cititorii de vârsta școlară – s-ar fi înregistrat impresii, opinii, propuneri etc. Chiar fără cine știe ce elabor-are pretențioasă, ci ca simple răspunsuri de anchetă doar. Însă, chiar pentru vârsta maximă a acestei categorii de cititori, astfel de deziderate mă tem că țin mai degrabă de domeniul utopiei; dacă nu cumva mă înșel. Important mi s-a părut, de asemenea, faptul că referatele și informările prezentate, despre Literatura pentru copii, în școală (prof. Elena Butucea), Secția de copii a bibliotecii publice, o instituție de suflet și inimă (bibliotecar Nicoleta Hoștinariu, Fălticeni), Repere privind achiziționarea cărților și atragerea micilor cititori către bibliotecă (bibliotecar Anda Munteanu, Suceava) și Activitatea unor biblioteci comunale din județele Iași și Neamț (bibliotecar Ioana Zamcu, Stulpicani), această din urmă relatare reprezentând o sinteză a constatări-lor și impresiilor desprinse dintr-o călătorie de documentare, adică înregistrate pe viu, în baza unor antedeliberări, și, în consecință, cu atât mai autentice, mai credibile, mai roditoare. Dacă, la discuțiile care au urmat, mai adău-găm și o activitate practică – o lansare de carte: Nicolae Labiș, Traduceri. Ediție și prefață de Nicolae Cârlan, un minispectacol folcloric susținut de prichindei dintr-a treia (monitorizați de înv. Elena Candrea) înveșmântați în autentice costume tradiționale, de vizita la Biblioteca Școlii din localitate (bibliotecă dotată cu calculatoare, cea comunală mai având încă de râvnit la asemenea achiziții), la pelerinajul, pios și atât de… transfigurant sufletește, la sfântul lăcaș al Mănăstirii din această localitate, avem un tablou complet al unei zile fructuoase, încărcate de sensuri și semnificații ale căror roade e musai că nu vor întârzia să apară în activitatea celor aproape 20 de bibliotecari invitați. În plus, avem toate motivele să adresăm felicitări organizatorilor: Primăria și Biblioteca Comu-nală din Mănăstirea Humorului (localitate halucinant de frumoasă și interesantă), ca și coordonatorilor acestei activități: Gabriel Cărăbuș (director), Bogdan Murgoci (metodist), Lăcrămioara Cocuz (bibliograf) de la Biblioteca Bucovinei ,,I.G. Sbiera”, Suceava, prezenți și ei la manifestare, de la încolțirea gândului și până la încoronarea finală a acestuia. Se zice că și alte biblioteci comunale se gândesc să calce pe urmele celei de la Mănăstirea Humorului. Nu-i rău; dimpotrivă, este de așteptat. Și nici nu le va fi greu să o facă, pentru că modelul există și, fără a fi absolut perfect, el este, totuși, exemplar.