Cinci secole de pomicultură la Fălticeni

Bazinul pomicol Fălticeni-Rădășeni s-a făcut cunoscut încă din secolul al XV-lea, când a început comerțul de fructe cu polonii, ca, mai apoi, să apară informații în cronicile „Uricariul” lui Codrescu și în „Descrierea Moldovei” a lui Dimitrie Cantemir despre livezile de la Rădășeni și Fălticeni și despre livezile de la Horodniceni, Brădățel, Botești, Oprișeni, Ciorsaci. În „Uricariul” lui Codrescu, se spune că, inițial, la Rădășeni „era o pădure de nepătruns, pe care locuitorii împroprietăriți, tăind-o, au găsit în ea meri, peri, pruni, care au rămas ca primele începuturi de plantații”.

 

La 1803, principala îndeletnicire a locuitorilor din Lămășeni era negoțul, care lua o deosebită amploare îndeosebi în timpul vestitului iarmaroc de la Sf. Ilie. Conform prof. Vasile Nistoreasa, autorul cărții „Fălticeni – repere în timp”, dezvoltarea bazinului pomicol Fălticeni-Rădășeni, precum și existența unui însemnat număr de livezi în zonă, s-au datorat atât condițiilor de sol și climă favorabile, cât și faptului că majoritatea locuitorilor de-aici au fost oameni liberi, cu dragoste și pasiune pentru pomicultură, buni specialiști nu numai în realizarea de soiuri, forme și biotipuri autohtone la măr, păr, prun, cireș, vișin, nuc, cais, ci și în ceea ce privește industrializarea producției de fructe, prin înființarea unor fabrici de marmeladă, dulcețuri și chiar a vinului din mere sau a țuicii din prune. În 1908, în Groapa Rădășeni, pe un teren cedat gratuit de distinsul învățător și po-micultor Vasile Lovinescu, a fost înființată Pepiniera de stat Fălticeni-Rădășeni, care a avut un rol deosebit în organizarea și dezvoltarea bazinului pomicol. Între anii 1933 și 1935, în zonă au luat ființă încă opt pepiniere particulare, cele mai importante aparținând inginerului Gheorghe Năstase din Fălticeni și învățătorului Constantin Mercore din Pocoleni. În 1939, Pepiniera Făl-ticeni-Rădășeni a fost tran-sformată în Stațiunea Expe-rimentală Pomicolă, care, în 1950, își întrerupe activitatea pentru câțiva ani, trecând în patrimoniul Școlii Medii Teh-nice Horticole, ca loc de prac-tică pentru elevi. În 1957, a fost reînființată sub numele Stațiunea de Cercetare și Pro-ducție Pomicolă (SCPP), cu o suprafață de 83 ha, din care 24 ha erau plantații. Statul a acordat o deosebită atenție dezvoltării și modernizării acestei unități, încât în anul 1989 SCPP dispunea de 850 ha, din care 650 ha o repre-zentau plantațiile pomicole. În decursul anilor, la specia măr, din cei peste 120 000 hibrizi creați, au fost selectate 28 de „elite”, dintre care două au fot omologate ca soiuri cu nu-mele de „Rădășeni” și „Fălti-ceni”, precum și un număr în-semnat de portaltoi la măr, păr, vișin. Tot în domeniul pomiculturii s-a înființat în 1945, prin unirea unor suprafețe de pământ (expropriate în baza legii agrare din 22 martie 1945) Gospodăria Agricolă de Stat (GAS) Șoldănești, care și-a mărit patrimoniul cu suprafețele confiscate în 1948, care aparținuseră Casei Regale. În anul 1974 a fost înființată Asociația Economică Intercooperatistă Pomicolă, care în 1981 devine a treia unitate pe țară într-un clasament al unităților similare. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bazinul pomicol Fălticeni se situa printre primele opt centre pomicole din țară, cu o suprafață de circa 1500 de ha. În anul 2002, la inițiativa ing. Cătălin Dobrescu, s-a înființat „Asociația pomicultorilor din Bazinul pomicol Fălticeni”, având 59 de membri fondatori. În prezent, asociația are peste 120 de membri, din care 10 mari producători.