Cine are interesul să pună bețe-n roate producătorilor de cartofi ?

• Și în acest an, când s-a obținut o producție foarte bună de cartofi, s-a dat mână liberă la importuri din țări non-europene, cu taxe vamale foarte mici, de parcă cineva de la Ministerul Agriculturii este pus să lovească în producătorii interni • Anul trecut, două vapoare de cartofi infestați cu un nematod foarte periculos, refuzate de olandezi, au fost acceptate în România! • Președintele Asociației Județene a Producătorilor de Cartofi „Sucidava” crede că la noi se iau comisioane, de aceea se aprobă importurile • Licitație aranjată la cumpărarea de cartofi destinați ajutorului pentru Republica Moldova • După desființarea consiliilor pe produs, cei de la minister „nu știu și nici nu prea vor să știe cu ce probleme se confruntă producătorii • De aceea producătorii români nu pot să vândă cartofii cu mai mult de 0,50-0,60 lei/kg, în timp ce în piețe prețul a ajuns la 1,20 lei/kg • Și dacă nu au obținut cel puțin 25-28 t/ha, ai noștri nu-și scot nici cheltuielile făcute

 

Județul Suceava este cel mai mare producător de cartofi din țară, suprafața ocupată cu această cultură fiind cât cea a județelor Brașov, Harghita și Covasna la un loc. Terenul la noi este foarte bun, iar 2007 a fost un an foarte bun pentru cultura cartofului, astfel că producția este mai mare decât în alți ani. În Asociația Județeană a Producătorilor de Cartofi „Sucidava”, spre exemplu, media este de peste 30 tone cartofi la hectar. Asociația are 23 de membri, cei mai mari producători din județ (inclusiv Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Suceava), care au de la 6 ha până la câteva sute de ha cu cartofi. Membrii asociației au cultivat, anul acesta, circa 2.000 ha, cam toți fiind și producători de sămânță. Dar și ceilalți cultivatori de cartofi din județ au obținut producții mai bune decât în alți ani. Și, cum se întâmplă de regulă la noi, când se obține o recoltă bună, imediat apar importurile și aceasta nu se prea vinde ori se oferă prețuri care nu acoperă nici cheltuielile făcute. Președintele Asociației Județene a Producătorilor de Cartofi, dl ing. agronom Leonard Ovidiu Ioachimescu, ne-a spus că, la începutul recoltării, cartofii s-au dat cu 0,80 lei/kg, după care prețul a scăzut la 0,60 lei, la 0,50 lei și chiar la 0,40 lei/kg. „Prețul acesta, pentru cei care n-au obținut peste 30 t/ha, înseamnă faliment. Până în 30 t/ha nu poți avea profit, dacă faci tehnologia culturii. Dar și fără s-o aplici, niște lucrări sunt obligatoriu de efectuat: arat, discuit, plantat, cel puțin 2-3 tratamente contra manei – eu am făcut 9 –, și dacă nu ai obținut 25-28 de tone, cu 0,50 lei nu-ți acoperi cheltuielile”. În piețe însă cartofii se vând mult mai scump. Și asta pentru că intermediarii vor să câștige cât mai mult, fără să investească mai nimic. Asta-i viața! L-am întrebat pe Leonard Ovidiu Ioachimescu cine-i vinovat de perpetuarea acestei situații. „Chiar noi, producătorii, suntem vinovați. La nivel de asociație, de exemplu, noi producem, știm să facem tehnologie, suntem ocupați cu munca în câmp, dar nu avem timp să circulăm, să prindem contracte, să prindem locuri în piețe. Ar trebui să găsim un om care să se ocupe cu așa ceva la nivel de asociație, pe care să-l plătim. Asta ar trebui s-o facem ca grup de producători, și am putea obține niște avantaje în plus, am putea atrage niște fonduri europene. Dar nu se vrea. Nimeni din asociație nu vrea. La nivel teoretic, spun da. Însă când aud că trebuie să punem niște bani, pentru a asigura un salariu și logistica necesară (calculator, telefon, fax), dau înapoi. Câte unul care este de acord spune că sediul trebuie să fie la el în curte, iar de treaba asta să se ocupe feciorul său ș.a.m.d. Nu se înțelege că trebuie să fie un om independent, să nu fie conflict de interese cu nici unul dintre membrii asociației”. Ministerul Agriculturii ce face pentru a sprijini producătorii români? „Nu face nimic. În afară de faptul că se încurajează în continuare importul din țări non-europene – Israel, Cipru, Egipt, chiar și din Iran – nu se face nimic pentru noi. E adevărat că din acele țări se aduc cartofi foarte frumoși, cu un aspect deosebit, pentru că sunt cultivați în nisip, în terenuri ușoare, dar fără calități culinare, fără nici un gust. Pentru că totul e obținut cu îngrășăminte chimice și cu tratamente foliare, în nisip neexistând substanțe nutritive. Anul trecut, de exemplu, s-au adus cartofi din Egipt infestați cu un nematod de carantină foarte dăunător. Chiar și din cojile de cartof aruncate la buncăr, apoi duse la groapa de gunoi, după ploaie nematodul ajunge în pânza freatică și poate infesta sute de hectare. Nematodul acesta este un viermișor microscopic (creează acel putregai uscat din tuberculi) de care nu se poate scăpa, putând distruge în totalitate cultura de cartof. El există în România, dar zonele acelea sunt izolate, cultivatorii nu au voie să producă sămânță. Așadar, anul trecut, două vapoare cu cartofi din Egipt, ajunse în Olanda, au fost întoarse de acolo pentru că erau infestate. Dar au ajuns la Constanța. Pe reprezentantul nostru din România l-a sunat firma olandeză Agrico, de unde am procurat sămânță de cartofi, spunându-i că au refuzat două vapoare de cartofi de consum pentru că sunt infestați. La noi s-au făcut analizele și au ieșit bune, față de Olanda, unde s-a depistat că sunt infestați, și așa cartofii aceia au ajuns pe piața românească! Bineînțeles că prețul cartofilor noștri a căzut imediat. Dar cineva a încasat comisioane pentru treaba asta. Și noi suntem legați de mâini și de picioare. Dacă rezultatul analizei la laboratorul central a ieșit bine, noi ce puteam face? Să luăm noi probe și să le trimitem în afară pen-tru analize, să demonstrăm că rezultatele sunt false? Asta-i problema autorităților din România, care nu-și fac treaba. Tot anul trecut, pe la vama de la Oradea, intrau seara câte 30-40 TIR-uri cu cartofi, fără factură, numai cu acte de tranzit, deci fără să plătească taxă vamală. Dar cum treceau granița, erau descărcate în TIR-uri de la noi și apoi ieșeau goale din România, tot cu acte de tranzit, ca și cum s-ar fi dus cu cartofii acasă. Fermieri din cadrul Federației noastre naționale care locuiesc în zonă au venit cu date, cu poze, cu nume de vameși, dar minis-terul n-a vrut să ia nici o măsură, spunând că e problema vămilor. Dar vămile le controlăm noi, nu tot guvernul?” Inexplicabil este faptul că chiar și când avem o producție foarte bună se aprobă importul de cartofi. Toate țările își apără producătorii, numai România nu. Când vin produse din țări ale Uniunii Europene, spunem că piața-i liberă. Dar de ce se aprobă importuri din țări non-europene? „Anul trecut, când am ridicat această problemă la minister, ni s-a spus că există contracte între state, contracte comerciale vechi, care nu se pot rezilia. De ce să intre însă așa, cu taxe vamale zero? În 2007, Europa stă destul de prost la cartofi. Și Germania, și Olanda au avut ba secetă, ba ploi excesive, n-au calitate, nici producție mare. Polonia stă ceva mai bine, și au ajuns și la noi cartofi mulți de acolo. Dar se vede că nu există motivare la ministerul nostru de resort să susțină producția de cartofi. Noi, producătorii mai mari, cu ceva putere financiară, împreună trebuie să facem o piață a cartofului, să angajăm niște oameni, să accesăm un program european, să luăm 2-3 TIR-uri izoterme, ca să putem transporta și iarna cartofi la beneficiari. Se vede însă că mulți încă o duc prea bine sau trăiesc, așa, într-o inconștiență și-și spun că lor o să le fie bine. Numai când ajunge cu cuțitul la os, la faliment și vede că astfel nu se mai poate, omul se mobilizează. În toată Europa Occidentală numai așa se lucrează, în asociații. Și statul îi ajută foarte mult, cu dobânzi mici (3,5 la sută) la credite, cu prețuri avantajoase la motorină, energie electrică. Motorina cea mai scumpă din toată Europa e în România. La noi litrul de motorină pentru agricultură costă un euro, iar în vest numai 40 de eurocenți. Pesticidele la fel, la noi sunt chiar și de 10 ori mai scumpe, pentru că suntem considerată o țară de risc. Speram că după intrarea în UE prețurile vor scădea, însă la foarte multe produse au crescut în continuare”. Totuși, statul român nu poate să facă chiar nimic pentru producătorii noștri? Dl Leonard Ioachimovici ne-a spus că, la nivel de Federație, a fost făcut un plan de atac pentru cultura cartofului, care a fost înaintat ministerului, cuprinzând măsurile pe care acesta le-ar putea lua: protecție internă față de țările non-europene, taxe vamale etc. Le-au spus celor de la minister că se aduceau cartofi din import, cu facturi de un euro pentru 10 tone, pentru a nu plăti taxe vamale. Li s-a răspuns că nu se poate așa ceva. Dacă s-ar respecta reglementările, taxa vamală ar fi de 0,45 lei/kg, la care s-ar adăuga transportul și manipu-larea și prețul ar ajunge la cel puțin 0,60 lei/kg. Atunci și românii ar fi putut vinde cu un preț mai bun. Dar propunerea producătorilor a picat. Nu se știe de ce nu se vrea să fie pusă în aplicare, printr-o hotărâre de guvern. Singura soluție bună a fost Consiliul pe produs. „La cartof, acest consiliu a funcționat. Cei de la minister habar n-aveau de o mulțime de probleme pe care le aveam noi la cultura cartofului. Am ridicat problemele și ei au înțeles. Așa am reușit să obținem niște avantaje, cum ar fi pentru încă doi ani subvenții la sămânța de cartofi. Acum, desființându-se consiliile pe produs, cei de la minister nu știu și nici nu prea vor să știe care sunt problemele”. Așadar, ceea ce-i doare cel mai tare, în această toamnă, pe producători este desfacerea. Când s-a ridicat problema la minister, acolo s-a ridicat din umeri, spunând că nu au ce face, că piața-i liberă. O fi piața liberă, dar chiar așa de liberă să fie, încât să se importe cartofi din țări arabe, uneori fără taxe vamale sau cu taxe nesemnificative? Și cum vin, sparg piața. Pentru că acolo n-au iarnă și se obțin aproape trei recolte pe an, statul subvenționează exportul, dar și sistemele de irigații, aici ajun-gând cu prețuri mici. Dl Leonard Ioachimescu crede că aici se iau comisioane, altfel nu s-ar aproba contingentele astea de import, când există atâta cartof în țară. I-a întărit această convingere și o întâmplare recentă. Statul român a vrut să cumpere 400 t cartofi pentru a-i dona Republicii Moldova. Leonard Ioachimescu fost contactat de cineva de la Rezervele Statului, căruia i-a dat adresa de e-mail pentru a-i transmite caietul de sarcini în vederea participării la licitație. Când a văzut că nu mai este contactat și că nici e-mail n-a primit, a dat telefon și a întrebat dacă se mai organizează licitația, ca să se pregătească. I s-a răspuns că licitația a avut deja loc, fiind câștigată de cineva din Harghita. A întrebat de ce n-a primit nici un e-mail cu data licitației, de la Rezervele Statului. Răspunsul a fost că i s-a trimis un astfel de e-mail, și au căutat pe calculator și atunci s-a văzut că l-au trimis pe o adresă greșită. „Mi-e de asta mi-a fost frică și de aceea am repetat de vreo cinci ori, pe litere, adresa mea de e-mail. Deci am convingerea că cine mi-a trimis e-mail-ul intenționat l-a trimis pe o adresă greșită, ca să nu mă prezint la licitație. Cu siguranță a fost un aranjament”. Ministerul Agriculturii ar putea să-i ajute pe producători măcar în ceea ce privește depozitarea, care-i foarte importantă, atât la cartofii de sămânță, cât și la cei pentru consum. Suceava este, probabil, ultimul județ din țară după depozitele de cartofi. Doar SCDA Suceava are depozite specializate pentru cartof. Sunt și unii producători care au, dar depozitele sunt puține și de capacitate mică, iar la unii nici nu pot fi numite depozite. Aici ar putea ministerul să-i ajute pe producători, să susțină construirea de depozite. Pentru că, să zicem, ei ar prinde contrac-te cu supermarketurile, dar acestea vor continuitate în aprovizionare, inclusiv iarna. Or, asta nu se poate fără depozite suficiente. Iar din silozuri n-ai cum să scoți cartofii la minus 20 de grade C. Producătorii au solicitat subvenționarea energiei electrice la depozitele de cartofi, pentru că sunt costuri foarte mari cu ventilația. Dl Ioachimescu știe că s-a aprobat și a apărut o hotărâre de guvern, dar, incredibil, deși au trecut doi ani de atunci, încă n-au fost elaborate normele de aplicare. De parcă acolo, la minister, anume este desemnat cineva ca să pună bețe-n roate producătorilor noștri de cartofi.