Povara de a fi român

Ne-am bucurat ca niște copii când am fost primiți în Comunitatea Europeană. Meritam și ne doream de multă vreme ca acest vis să devină aievea. Și a devenit. După atâția ani de lagăr comunist, avem dreptul la libera circulație. S-a umplut lumea de români. Geme Italia de conaționali de-ai noștri, iar în Spania, limba noastră curge… ca un fagure de miere în mai toate așezările. Populația României a scăzut în mod alarmant pentru că tinerii căsătoriți nu mai au timp să facă copii. Ei au alte preocupări. Din nefericire, mulți, foarte mulți dintre cei care au ajuns în lumea civilizată a Occidentului sunt inși necopți la minte, needucați, cu un comportament primitiv. Ei nu ne reprezintă țara, dar ne fac de râsul lumii.

 

O singură cifră este concludentă în acest sens. Din ianuarie și până în august, anul acesta, din cele 3557 de persoane arestate de poliția italiană, 2689 sunt români. Câți dintre aceștia or fi fiind, oare, suceveni? Un preot român, stabilit în Roma, spunea, recent, că nu există ziar sau telejurnal în Italia care să nu aducă în prim-plan bravurile făcute de o parte din români. Același prelat mărturisea, lucru foarte dureros, că suportă tot mai greu povara de a fi român într-un oraș în care compatrioții noștri sunt paria societății. Ce trist, ce rușinos! Să-ți fie teamă să spui că ești român pentru a nu fi etichetat cu expresia de mafiot, din cauza unor netrebnici care sperie Europa. Miercurea trecută, în urma unor reglări de conturi, în capitala Italiei, trei români au fost împușcați în stil mafiot, din care unul mortal, în cap. Acest lucru, se pare, a umplut paharul. Trist, dar adevărat. Imigranții noștri se bat peste hotare, iar aleșii neamului se… bat „acasă”, pentru putere, pentru averi, pentru funcții. Și cine poate, oase roade…