S-o lăsăm baltă…

Mircea Cărtărescu e cel mai valabil scrib ro-mân, la ceasul de față. Instruit, talentat, creativ, bucureștean. Exigent cu penița lui. Publicat prin cele străinătățuri, ca nime altul. Și cel mai fericit produs al ilustrului cenaclu rebel de luni con-dus de Manolescu, pe vremuri. Și dacă e cineva care să ia Nobel-ul de pe la noi, atunci aflați că omulețul ăsta e pasibil.

 

Și-a luat altă nevastă (Ioana Nicolae, pocăită din Sângeorz, talentată prozatoare), cu care făcu și copil. Și-ar mai fi de spus că, înainte de 89, a acordat ziarului nostru (Zori noi, pe-atunci) un interviu găzduit în Coordonate literare. Punct. Acest universitar umanist a produs un text, în Jurnalul național, unde se ține de rubrică, de toată isprava. Hai să recitim (și să cităm) împreunălea… Mă între-bam ce rost mai are să predai limba și literatu-ra română în școli. E limpede că toate vrăjelile noastre cu Miorița și Eminescu, și Sadoveanu, propozițiile subiective, predicative sau inciden-tale sunt timp pierdut de pomană. Mai bine am lăsa-o baltă cu materia asta, și cu școala în general. Mai bine s-ar face adolescenții ucenici, ca pe vremuri, decât să mai piardă vremea prin școli. La ce-a folosit educația nației ăsteia, când vedem că jumătate de milion de oameni care au citit Luceafărul și, unii, chiar Joc secund au putut pierde ore-n șir uitându-se la nașterea în direct a Monicăi Columbeanu, de parcă ea urma să-l nască pe însuși Mântuitorul, Doamne iartă-mă, și prin asta spărgând toate recordurile de audiență? La ce folosește audiența, dacă ea se face pe socoteala unor inși ca Becali sau ca Columbenii? Nu la tâmpirea unui popor întreg? La ce folosesc orele de limba și literatura română când tinerii nu mai citesc nimic? Când ideea de cultură, de știință, de arte a ajuns marginală și demodată, când toți știu numele celei mai jalnice „vedete” care-și fâțâie fundul al emisiunile de divertisment, dar n-a auzit nimeni de cel mai mare mate-matician, fizician, filozof sau poet român de azi? Nu vi se pare o lume pe dos? O inversare a tot ce învățăm în școală? De ce mai învățăm? De ce mai ducem mai departe, ca pe o limbă rituală moartă, numele lui Eminescu, Caragiale, Creangă, Rebreanu? Ca să ajungem să ne uităm masiv, un popor întreg, în curul Monicăi Columbeanu, care naște în direct?… Ata ete, prietene! Alta mama nu mai face! Și vorba lui Petrică (sapiențialul) Țuțea: Am făcut 13 ani de pârnaie pt. un neam de tâmpiți… (Dumi Bî)