„Scriitorul citește“: Eminescu și Bucovina

Ediția de joi, 14 iunie 2007, a manifestării literare „Scriitorul citește”, organizată, după cum se știe, sub auspiciile Uniunii Scriitorilor din România, la librăria acesteia din Suceava, de către Societatea Scriitorilor Bucovineni (parteneri media: ziarul „Crai nou” Suceava și revista electronică „NordLitera”), a fost de două ori deosebită, prin puternica încărcătură emoțională generată de desfășurarea ei în ajunul comemorării lui Eminescu și de lansarea unei cărți aparte, cu un destin dramatic: volumul ultim al trilogiei Bucovina care ne doare de Ion Beldeanu, președintele Societății Scriitorilor Bucovineni și redactor-șef al revistei „Bucovina literară”, așadar o personalitate a Bucovinei culturale.

 

După un moment de reculegere, în memoria celor doi prieteni plecați de curând dintre noi, Emil Satco și Mircea Motrici, a luat cuvântul cunoscutul și îndrăgitul scriitor și publicist cernă-uțean Vasile Tărâțeanu, figură de marcă a vieții culturale și publice din nordul Bucovinei, erou al Bucovinei care ne doare (Editura Mușatinii, Suceava, 2007). Scrisă după ce autorului i-a fost interzisă pentru o perioadă de 5 ani intrarea în Ucraina, pe baza informațiilor din presă, a relatărilor prietenilor de dincolo și de aici, în contextul unei bune cunoașteri a realității de ansamblu din Regiunea Cernăuți, cartea, a apreciat Vasile Tărâ-țeanu, „se menține în aria adevărului” și reprezintă „o victorie, o bătălie iarăși câștigată în fața unor nedreptăți și nelegiuiri durabile”. Dacă absența lui Ion Beldeanu la fața locului nu se resimte în carte, ea s-a resimțit în schimb în informarea exactă, pe măsura desfășurării evenimentelor, a opiniei publice din Țară și a cântărit poate și în scăderea interesului față de pământul românesc înstrăinat. Celălalt cernăuțean invitat să vorbească despre carte, proaspătul profesor universitar Ștefan Purici, a văzut (cu ochiul istoricului) în toate cele trei volume un document scris pe viu despre desconsiderarea drepturilor naționale ale unei comunități și protestul unei conștiințe. Cât despre acest din urmă volum, a spus, marcat de un dureros și profund dor de Cernăuți, dovedește că nimic nu s-a schimbat, nu a apărut nimic care să le dea românilor cernăuțeni sentimentul că nu sunt singuri pe lume, că nu sunt uitați de frați și de Țară. Felicitându-l pe Ion Beldeanu, Ștefan Purici i-a dorit ca el să nu devină prilejul unei noi interdicții. De două ori în cunoștință de cauză, deci de două ori autorizat, o dată ca istoric al Bucovinei de recunoscută valoa-re și a doua oară el însuși autor al unei cărți-reportaj-document despre românii din Regiunea Cernăuți și despre situația lor, prof. univ. dr. Mihai Iacobescu a vorbit de asemenea despre Ion Beldeanu ca despre o „înaltă conștiință într-un moment de criză spirituală: puține sunt vocile din alte centre ale țării care să se ridice în apărarea românilor de dincolo, care să critice, care să protesteze. O carte care îl onorează pe scriitor”. În intervenția sa, Dumitru Cucu, președintele Fundației Culturale a Bucovinei, și-a mărturisit „admirația pentru curajul lui Ion Beldeanu” și satisfacția de a fi putut sprijini tipărirea acestui volum. În continuare, Ion Cozmei, după ce a povestit câteva întâmplări legate și de apariția trilogiei și de interdicție, a spus cu sinceritate și prețuire: „Nu cunosc nici un scriitor ucrainean din nordul Bucovinei care să lupte cu atâta ardoare pentru drepturile ucrai-nenilor de la noi, ca Ion Beldeanu pentru drepturile românilor de acolo”. Mulțumind tuturor, Ion Beldeanu și-a mărturisit preocuparea, nedumerirea și indignarea pentru lipsa de atitudine a statului român față de ce li se întâmplă românilor din nordul Bucovinei. Sărbătorindu-l pe Eminescu (nu o dată citat de Ion Beldeanu în Bucovina care ne doare), poetul Dumitru Oniga i-a închinat un sonet propriu, iar apoi i-a recitat celebra Doină, istoricul literar Nicolae Cârlan a cerut front comun SSB pentru îndepărtarea erorilor cumulate de inscripția de pe bustul lui Eminescu din Suceava, iar Mihai Chiriac, secretarul Primăriei Dumbrăveni, i-a invitat pe toți cei prezenți a doua zi, Ziua Eminescu, la o amplă manifestare omagială, în cadrul căreia a anunțat și dezvelirea unui bust al Poetului realizat de Marcel Mănăstireanu. Întâlnirea s-a încheiat cu gustul dulce-amar al unui dor re-născut de Cernăuți și cu sentimentul că scrisul românesc are în aceste vremuri o profundă nevoie de condeie de talent și de conștiințe. Ion Beldeanu este dintre cei puțini care îi răspund cu demnitate.