Am citit ceva la viața me! Nu 10 ore pe zi, nuu, ca profesorul Ciopraga din facultate. Nu! Viața – iertare magistre – trebuie trăită, iară nu cetită. Și nu mai suntem nici pe vremea lui Costin Miron, când alta mai frumoasă și mai de folos zăbavă în toată viața omului nu exista. Voi fi citit și eu cât voi fi buchisit, da’ mă simt umilit de unul care cântă mai dulce decât mine. E un băștinaș. Lolicu. Om la 75-76 de ani, care m-a cam pus cu botul pe lăbutze. Are atâta carte în el, cât să știe cu ce se mâncă, la modul frumos și divin, pârdalnica asta de viață. Subțire ca o ață. Și mai are rafturi și rafturi ticsite cu carte (pănă hăăt colea peste mie). Iar în șeptel, față de mine, are slavă Domnului, cu asupra de măsură ce se fuduli. Murg de 6 anișori. Văcuță black & white (vorba lu’ Mișu Jacson). Mâță și cotei. Două rațeși trei gobăi. Și duium de porumbei (12 perechi, 22 de columbei, cum ar veni).
Dumitru Brădățan
Iar prin grădină, raiul de pe lume! Cireși și tufe de coacăze. Peri și meri. Cât încape, gospodărește. Da’ peste toate, întreaga avere a omului Lolicu din Drăgoiești e… la purtător. Omul hrănit cu carte își plimbă averea cu el, clamau străbuneii. Iar dacă nu mă crezi, iubit cetitoriule, n-ai decât să-i asculți declarația dată… pe proprie răspundere: Nu-i sărac cel făr’de-avere, / nici bătrân cel vechi de ani, / nici viteaz cel cu putere, / nici avut cel plin cu bani, / ci-i sărac cel făr’de-iubire /și bătrân cel’napoiat, / tare-i cel stăpân pe fire / și avut cel învățat… Mulțămăsc lu’ taica… Lenin! Pt. titlu. Iar tu, frățâne, dășteaptă-te! Rrumâne, din putina cu prune. Barem acu, sâmbătă. Cân’ e să pui botu, să pui – să bagi deștu! Mânuța, cu… cu votu… Cu totu… Unu!
Comentarii