Ronaldinho (Artiști și războinici)

„Ronaldinho e un dar de la Dumnezeu” (Sandro Rosell, vicepreședinte FC Barcelona) Ceea ce (demultișor) se știa s-a și întâmplat. Mare colecționar de trofee, brazilianul Ronaldinho a mai înșfăcat unul. Revenind la Paris și amintindu-și de perioada PSG, „Dințosul” a primit din partea lui monsieur Enault, directorul prestigioasei France Fottball, „Balonul de aur”. Ceremonia a fost fastuoasă și au fost poftiți, la această a 50-a ediție, toți laureații (în viață). Iar noul Balon de aur, după un sezon excelent, nu putea fi decât magicianul Ronaldinho. În fotbalul de azi devenit industrie, inventându-și idoli și devorându-și cu lăcomie vedetele ghiftuite, zâmbetul brazilianului a dezarmat pe toată lumea.
 

Presa s-a entuziasmat, epoca Barça, cu meciurile de poveste ale brazilianului, a dus la năruirea imperiului galactic madrilen. Jucătorii „albi” ai Realului acuză, în frunte cu Beckman, „coșmarul” Ronaldinho. Încă îi terorizează partida de pe Bernabeu, când au fost spulberați. Răvășit și el, Becks, un răsfățat al marketingului fotbalistic, visează o revanșă improbabilă. Și-a deschis, recent, la Londra, o Academie de fotbal pentru copii, dar e limpede că nu poate concura mesajul publicitar al „Dințosului”. Ronaldinho nu se chinuie pe teren, ratează și râde, încasează vreo zece milioane de euro doar din publicitate și ne asigură că „poți câștiga și te poți distra în același timp”. Cu Ronaldinho redescoperim bucuria copilărească de a juca. Nimic din înverșunarea unui Gatusso, de pildă, sau a unor killeri, gata să ucidă spectacolul pe altarul rezultatului. Gruparea „blau-grana” cinstește fotbalul. Dar Ronaldinho știe prea bine (și o și spune, repetat): „În spatele fiecărui premiu stă o echipă”. Brazilianul de 25 de ani, pornit în lume de la Gremio (Porto Alegre), a schimbat doar trei echipe (dacă nu punem la socoteală și echipa Pepsi de la care încasează o sumă frumușică). Și așa, zeificat cum e, tot n-a scăpat de rotația pe care Mourinho a impus-o la Chelsea și care, prin Frank Rijkaard, funcționează și la Barcelona. „Exilat” pe bancă (uneori), cu o ofertă londoneză de vreo sută de milioane de euro (firește, de la Abramovici), brazilianul nu-și trădează filosofia de joc, fie că zburdă pe Camp Nou sau oriunde în altă parte. Pentru el fotbalul nu e un job; și prin el retrăim, și noi, aprigele partide ale copilăriei. Totuși, fotbalul e o crâncenă competiție, înghițind sume fabuloase. Să ne reîntoarcem, cu voia Dvs., la episodul Mutu. Dornic să revină după o „vacanță forțată” (sau, cum glumea Ganea, după „o accidentare mai lungă”), intrat pe mâna lui Capello, el încearcă să-și facă loc sub flamura glorioasă a torinezilor. Așteptând să-i vină rândul, distribuit în alte roluri, flămând de revanșă. Un mutolog de serviciu, umflându-se în pene, credea că pățitul Mutu „a sunat deșteptarea” în partida cu Treviso. Nu e cazul să exage-răm. Englezii nu-l iartă și Peter Kenyon, direc-torul executiv de la Chelse,a e ferm: „În sport nu e loc pentru cei care iau droguri”. Anglia fotbalistică n-a gustat „gluma cocainei” (cf. The Sun), iar Chelsea, zice același Kenyon, „nu va mai transfera niciodată un jucător ca Mutu”. Mutu? Never again. Recent ne-a părăsit George Best, number one în insulă. O epavă, un „sinucigaș de geniu”, ră-pus de alcool și de femei, reamintindu-ne dramatic un adevăr la îndemâna tuturor, ignorat cu nonșalanță: viața de fotbalist e scurtă! Ne-o zice Clau-gol, zis și Bloc-notes, rătăcit printre „bulangii din Vaslui” (ca să-l cităm!). Umbra lui Răducanu pe tarlaua lui Porumboiu e un afront adus performanței; culmea, afront bine plătit, ca „să se oftice fraierii”, cum zice același fost atacant. Și atunci? Mergem mai departe, ne târâm cu „oameni depășiți”. Mircea Sandu, sigur de victorie, proaspăt reales („ajutat” de greve, se explică, politicienii fiind ocupați), crede că Fidel Castro ar fi un om depășit. Până atinge vârsta lui Fidel, Mirciulică al nostru ne poate conduce spre noi succese, urcând spre capitalism în zbor. ADRIAN DINU RACHIERU P.S. Are dreptate Ion Cupen; da, epoca lui Tudorică a apus! Ce s-a întâmplat în avionul „cu rapidiști”, otrăvind euforia victoriei de la Donețk, ține de primitivism. Galeria vișinie (și nu e singura) scuipă măscări și împarte pumni, trăind în violență și vulgaritate. Oameni buni, fotbalul e doar un joc! Priviți-l pe Ronaldinho!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: