Clandestin în Italia

Printre miile de nord-bucovineni mânați de nevoi în țări străine, se numără și consăteanul meu Ionel (Ion) Cojocaru. Din cei 44 de ani câți are, patru i-a petrecut în Italia, câștigând prin muncă grea, adesea umilitoare, un ban pentru a asigura, la Cernăuți, familiei sale o viață decentă și pentru a-și ajuta și tatăl, Ilie din comuna Tereblecea, rămas văduv și cu sănătatea șubredă. Absolvent a două facultăți (de filologie română și de educație fizică), maestru în sport (lupte greco-romane), deținător al titlului de „Profesor eminent al Ucrainei”, Ionel Cojocaru a fost vreme de mai mulți ani cadru didactic la Școala Medie nr. 29 din Cernăuți, dar din cauza crizei economice care cuprinsese tânărul stat ucrainean, remunerarea muncii prestate nu l-a putut satisface.

 

Vom mai menționa că Ionel Cojocaru este înzestrat cu har poetic (a semnat chiar o cărticică de versuri) și, mai ales, cu incontestabil talent de caricaturist, în caricatură găsin-du-și refugiu în momentele cele mai grele. Mare parte din caricaturile sale susțin rubrica permanentă a ziarului cernăuțean „Concordia” – „Ai noștri prin Italia.(Și noi de la Râm ne tragem…)”. În vara acestui an, după o despărțire îndelungată de familie și prieteni, Ionel Cojocaru a reapărut la Cernăuți, aducând o carte deosebită, cu propriile-i caricaturi, „Din viața unui clandestin în Italia”, cu prefața și textele în limbile română, ita-liană și rusă, carte apărută la Editura Giass din Milano și sponsorizată de generosul domn Giovanni Vito Giannelli. Cele 150 de caricaturi, după cum notează în deschiderea cărții pictorul lituanian Vladimir Radcenko, „reprezintă întâm-plări scurte, triste și ridicole în același timp. În centrul eveni-mentelor se află destinul unui emigrant, care a nimerit într-o țară străină și este capabil în orice împrejurări să privească cu umor situațiile în care se află”. Iar pictorița italiană Laura Bruni notează în Prefață: „În viața obscură a Milanului nostru ai avut de observat tainice splendori pentru tine, pline de noutăți și mirare. Ce-ai observat – de sub penița ta a ieșit realitatea: negru pe alb… În ninsoare, în ploaie, în vânt, sub copaci – zâmbetul tău senin ca cerul mereu a adus soare… Câte momente vesele, ce bucurie, ce mirare – în timpul când, împreună cu prietenii mei, priveam desenele – fructele umorului tău”. Dar cea mai pertinentă prezentare, cred, i-a făcut-o caricaturistul în dedicația pe care mi-a scris-o pe ea: „Această carte este o picătură din viața mea în Italia – e dulce, e sărată?” E sărată, ba chiar amară, am zice noi. Și numai un optimist până în măduva oaselor, cum este Ionel Cojocaru, poate înfrunta o asemenea viață. Altfel nu s-ar fi încumetat să ia din nou calea spre țara-cizmă. Sau încă n-a realizat tot ce și-a pus în gând. Succes, Ionele!