Cum amorul cel cu pară arde și se face scrum…

După scriptura cea f. mintoasă și cam ascunsă la tâlcuire intitulată Cabala, numele Domnului este multiplu; cum ar veni, acesta e compus din 72 de nume a căror cunoaștere reclamă studiu la greu, îndelungat. Dar acela care cunoaște cele 72 de nume e atât de impregnat de sfințenia și de lumina Domnului, încât, numai pronunțându-le, este capabil să-L atragă, să-L facă să coboare în fiștecare lucru, să sfințească obiecte ori toate creaturile, toate existențele… Nu, hombre, nu te speria, că nu le-oi ști eu chiar pe toate! Așa-mi trebuie, dacă n-am buchisit mai de Doamne-ajută la tabela înmulțirii (tabelă spunea la tablă plasticul nostru ticer de arte, Dimitrie Loghin), așa-mi trebuie. Tabla-nmulțirii, tabla sporitului n-o știu nici astăzi. Nu pră-pădesc nimika! Dar nici nu sporesc (în) prea multe…

 

> Mi-a plăcut foarte să citesc, ieri, în cel mai bun săptămânal literar de la noi ce scrie C. Țoiu, înțeleptul octogenar, (și) despre spațiul nostru spiritual: că nu suntem chiar de ici-colea, niscai fitecine ori neica-nime’. Zău că răsună atât de frumos! „Sărbătorirea pe care Consiliul Europei a propus-o în anii trecuți pe tema Europa, un patrimoniu comun, a avut loc la Sibiu, în orașul scump nouă… E drept că ar mai fi fost și alte locuri unde ideea patrimoniului comun european să fi fost bine reprezentată. Să luăm Suceava, cu arhitectura ei și cu lupta istorică împotriva invadatorilor răsăriteni. Gura Humorului, cu mănăstirile din împrejurimi, Iașiul, la fel Tomisul lui Ovidiu, exilatul imperial al Romei severe. Ce să mai zicem de Timișoara…”. Citate în onoranta salbă și chiar la loc de frunce, cum să nu-ți bată frumușel inimioara… E bine să prețuim ce-avem. Și mai ales să nu uităm, boală gra la români… > Apoi, eu nu prea știu dacă știe fata aia (copchilă de popă) care cântă Soarele meu… (și știe ea mai departe) că Măria Sa Soarele mai are un fârtate, pe bunee! Uite, se spune că dincolo de soarele ăsta vizibil de la care ne luminăm (prin iubire) și ne încălzim (prin înțelepciune), ar mai exista un alt soare – invizibil, obscur, numit black soleil, soarele negru, uuu! De la acest soare, o idee bună mai… brunet, primește ne-contenit și… pururea soarele nostru energia pe care o transformă și ne-o pasează, ne-o trimite sub formă de calorii & luminiscențe. Se mai zice, în acest folclor ocult, că acest sort de soare negru nu se arată, el nu vorbește despre sine. Le-a fost dat doar adevăraților Maeștri Spirituali (Iisus, Buddha, Mahomed, Lao Tse…) să reușească să se apropie ori să devină, cumva, asemenea lui… Na. V. & tu! Soarele meu… Iar acu’, la urmă, ca să ne împăcăm cu toții, îmi face multă plăcere să vă recit patru versuri din ăla de juca pe Chirițoaia, atât de delicios – Miluță Gheorghiu: Omenirea e-o țigară,/Care se preface-n fum,/Iar amorul cel cu pară/Arde și se face scrum… (D.B., Mmm!)