Zâzania

> Magnificul lăpușan Grigore Leșe, dr. în muzichie și magistru la Academia de Muzică din București, are de gând să vie în concert la Suceava, prin ăst Brumărel. Vrei să afli mai multe și mai repede, vorbește cu prof. Doina Lavric, ticer la Alimentar. Vom fi acolo, negreșit. Un eveniment de genul ăstuia pe ulicioara noastră chiar că nu trebe să ne scape… > Vaai, ce-am mai râs când, tâmpe motivații la împrăștierea unor diguri și producerea de inundații, au fost invocați drept iertăciune… hârciogii & șobolanii!? Cum că ‘mnealor ar fi ros la structura de rezistență. Ooo, țară tristă plină de… popor!

 

> Joi noaptea, pe la 23, pe Realitatea-teve, benga-presarul patriei C.T. Popescu s-a mărturisit astfel: ”Eu sunt fără religie!”. Că ești astfel e treaba dumitale! Că te ițești și te izmenești atât de des pe media, ca să-ți debitezi enormitatea, asta nu mai e treaba ta. > În preajma codrului, răsăriră, de niscai săptămâni, duium de brândușe de toamnă (alea lila). Îs faine, da’ otrăvitoare (ca… C.T.P-ul). Ca și ghiocelul, și el plantă veninoasă, ca și narcisa ori rodul pământului. Ca și – da, da, există așa ceva – zâzania, și ea o astfel de floricică a naibii. > Haiducul Cozma… Răcoare a intrat din nou la bulău. Ce-a cătat, aia a găsit. Omului cu black charismă, cu ifose de macho ot Burdujeni și viersuitor spontan și de mama & de tata focului pentru mândrele lui, cu pleată & ochelari benga, i s-a dat, administrat o lecție, nu o pușcărie. > În Suceava, balurile bobocilor pornesc ceva mai târziu. La Fulticeni însă, primul bal a și avut loc, joi seara (ăi de la Agricol); urmează Textil; se pregătește… Nicușor Gane. Oricum, până una alta, e materia care place cel mai mult și mai mult pu-ghibalelor… > Începe anul universitar și pe ulița noastră: Gaudeamus! Luni, deschidere cu fast, cu notabilități, cu poki. > Și apropos (zice filosoful): E bine ca tinerii care studiază să primească cât mai multe cunoștințe. Dar preocu-pările lor nu trebuie să se oprească aici. Ei trebuie să se întrebe apoi în slujba cui (și a ce) pun aceste cunoștințe. Oare câți dintre ei își conștientizează responsabilitatea și își spun: “Tot ceea ce am învățat trebuie să devină fo-lositor, să îi ajute pe ceilalți; nu este bine ca să fiu singurul care profită.“ Oare medicii și-au ales profesia lor mereu cu un scop dezinteresat? Dar avocații, chimiștii, inginerii, economiștii, jurnaliștii se preocupă oare cu sinceritate să-și pună cunoștințele în slujba celorlalți? Nu totdeauna. Studiile prin ele însele nu fac ființele mai bune. Dimpotrivă, ele fac adesea din aces-tea adevărate pericole publice! (v. cazul dr., cee doftor!?, Ciomu, s.n.). În timp ce cunoștințele aflate în mâinile acelora care au lucrat asupra caracterului lor și care sunt hotărâți să le folosească pentru binele tuturor constituie o sursă de binecuvântări. Armată ușoară, tuturor! (D.B., eu știu că nu știu nimik)