Zamostea, între bucurii și necazuri

Nici moara nu mai are vad… Mare ca întindere (cu 9 sate în componența-i administrativă), comuna Zamostea cuprinde doar 3200 de locuitori. Oameni harnici, dar, parcă bătuți de soartă, mereu nevoiți să se confrunte cu diverse necazuri pe care vor să le biruie, mereu vitregiți de situații și întâmplări care nu țin de vrerea lor. Și totul pornește, ceea ce nu este o noutate, de la bani. Puterea economică a localității, cândva, așezare de frunte în județ, este „la pământ”. Nici moara, singura unitate economică mai de vază de aici, nu mai are vadul de altădată, când trebuia să vii cu noaptea în cap la poarta unității ca să prinzi rând pentru ziua respectivă. Podul de la Talpa, peste Siret (subiect pe care îl vom trata, pe larg, într-un articol special), fiind dărâmat și lăsat de izbeliște, nu mai permite oamenilor de peste apă să mai treacă și să-și macine grâul sau porumbul la Zamostea, unde făina este de cea mai bună calitate.

 

Colac peste pupăză, renumitele secții de împletituri din nuiele de la Lunca – Zamostea, de unde produsele luau drumul Occidentului (și ce se mai lăudau silvicultorii cu ele!) și-au re-dus activitatea de o bucată de timp, iar cea mai mare parte a muncitorilor de aici au intrat în șomaj. A scăzut valoarea dolarului, marfa „made in Zamostea” nu mai era plătită la adevărata ei valoare. Se lucra în pierdere, ajungându-se, astfel, până la porțile falimentului. Doamna Violeta Istrate, secretarul Primăriei, crede (iar noi îi dăm dreptate) că, din cauza sărăciei, mulți tineri renunță să se mai căsătorească. De altfel, anul acesta, în comună au fost oficiate doar 12 căsătorii, cât într-o lună în alte localități. „Dacă se căsătoresc, tinerii au nevoie de casă, de diverse bunuri, de ajutor material. Cu ce să-și facă toate acestea, dacă nu sunt bani? se întreba doamna Istrate. Nivelul de trai a scăzut, iar tinerii, cum ajung spre vârsta majoratului, își caută de lucru prin alte părți, de preferință în străinătate, renunțând, de cele mai multe ori, să mai urmeze cursurile unei școli”. Trist, dar adevărat, realitate întâlnită în mai toate așezările de pe valea Siretului. Neavând unde își valorifica forța de muncă, marea majoritate a oamenilor trudesc la munca câmpului, cresc animale, iar veniturile lor se „rotunjesc” cu cei 5000 de lei cât primesc (de cele mai multe ori cu întârzieri de luni de zile) pe litrul de lapte. De 4 – 5 ori mai puțin decât o sticlă cu suc. Carnea de porc – 40.000 de lei kg (în viu), iar cea de bovină – 30.000 de lei kg. Să tot muncești în zootehnie. Noroc de faptul că, anul acesta, produc-ția de grâu a fost pe măsura muncii oamenilor. 4–5 mii de kg la hectar. Necazul (sau bătaia de joc) e că, în unele piețe și oboare din județ, țăranilor li se oferă sub 4000 de lei pe kg de grâu. Porcul, tot porc… Cea mai mare parte a ogoarelor aparținând gospodarilor din comuna Zamostea sunt situate nu departe de un fond forestier. În zona satului Lunca, unde mai există (atât cât a mai rămas după o perioadă de… decimare) o splendidă pădure de stejar, iar aici se află unul dintre cele mai apreciate fonduri de vânătoare din județ. Chiar și ziua, în amiaza mare, uneori, ai ocazia să întâlnești prin tufișurile dese câte o turmă de mistreți. Până aici toate bune. Necazul e că aceștia au devenit (în acest an parcă mai rău ca în alții) o pacoste pentru agricultura din zonă. Au tăbărât, în timpul nopților, peste lanurile cu porumb și le-au făcut vraiște. Alexandru S., din Lunca, ne spunea că i-a distrus mai bine din jumătate din recoltă. Chiar dacă strujenii sunt înalți, viguroși, aceștia au fost culcați la pământ, iar din știuleți nu a mai rămas decât pănușile. Nici terenurile cultivate cartofi nu au fost cruțate. Oamenii s-au organizat, au stat nopțile prin preajma ogoarelor, au făcut focuri, au folosit tot felul de mijloace zgomotoase, însă în zadar. Porcii de… mistreți parcă i-au pândit pe gospodari și, atunci când nimeni nu se mai afla în câmp, dădeau atacul, provocând pagube imense. Ce-i de făcut? se întreabă, pe bună dreptate, păgubiții… Împrejmuirea ogoarelor ar costa imens pentru niște oameni simpli. Împrejmuirea pădurii n-ar fi, oare, o soluție mai viabilă? Dar cine să o facă ? Mai sunt și… bucurii Domnul Neculai Achihăei este un bun gospodar și a dovedit acest lucru nu numai acum, când a ajuns în fruntea executivului local, dar și atunci când era șef de fermă la fostul CAP Zamostea, despre care se spuneau numai lucruri frumoase. Și-a câștigat încrederea în oameni prin seriozitate, a ajuns mai întâi viceprimar, iar acum este în fruntea ierarhiei administrative din localitate. Conștient că oamenii acestor locuri visează o a-șezare mai dezvoltată, modernă și prosperă, iar puterea economică nu poate face mare lucru pe plan local, domnul primar este optimist și se bazează pe chestiuni concrete, care, orice s-ar spune, sunt îmbucurătoare. Trecând peste faptul că, anul trecut, prin fonduri SAPARD, s-au asfaltat 4 km de drum comunal, valoarea investiției ridicându-se la 29 miliarde de lei, acum a fost întocmit studiul de fezabilitate pentru asfaltarea porțiunii de drum ce duce spre mult discutatul pod de la Talpa, ce lega, cândva, Regatul de Bucovina, și care a fost aruncat în aer în timpul celui de-al doilea război mondial. Un pod foarte necesar, ajuns măr al discordiei politice între unii demnitari, spre nenorocul multor cetățeni fără vină. Vorbind de căile rutiere, domnul primar Achihăei ne spunea și de o altă investiție mult așteptată nu numai de zamosteni. Este vorba de drumul județean ce leagă Zvoriștea de Zamostea, o arteră mult… blestemată de numeroși conducători auto. E vorba de 5 km de asfalt, care ar scoate, cum zicea un localnic, pe mulți oameni din noroi. Investiția se pare că prinde contur, mai ales că pe această porțiune a început deja balastarea. Televiziune prin cablu (doar într-un singur sat din cele 9 nu a ajuns), telefonie Alcatel, cu cabine publice la dispoziția cetățenilor, peste 22 de calculatoare la Școala generală, o piață-obor împrejmuită, unde vine lume de pe lume și care se ține cu regularitate în fiecare zi de luni, o biserică nouă, de toată frumusețea, înălțată aproape de centrul civic al așezării sunt doar câteva lucruri care vorbesc despre nou, modern, civilizație și la Zamostea. Iar bucuria celor ce conduc comuna este dată și de alte lucruri. Bunăoară, prin grija unor fii ai satului, care, deși au ajuns în funcții înalte, nu au uitat de unde au plecat și au întins o mână de ajutor localității natale atunci când s-a putut. Astfel, Primăria a fost dotată cu un autogreder, care este folosit la întreținerea drumurilor comunale, iar, uneori, utilajul este împrumutat și vecinilor, adică Primăriilor din Zvoriștea, Grămești, Șerbăuți. Chiar în ziua documentării noastre, domnul Dionisie Cutaș, viceprimar, era antrenat în coordonarea acțiunii de balastare a drumului spre satul Corpaci, bucuros că nu a mai fost nevoit să închirieze utilaje ca în alți ani. Cu gândul la gazul metan Chiar dacă este, oarecum, izolată față de municipiul reședință de județ, iar drumul județean de care vorbeam mai sus este numai… hopuri, hopuri, hopurele până la Zvoriștea, unde întâlnește asfaltul, comuna Zamostea are toate perspectivele să beneficieze de gaz metan. Ea este cuprinsă în Programul „Suceava – Utilități și mediu la standarde europene”, iar în etapa a doua a desfășurării acestui mare proiect, gazul metan va ajunge (cel puțin așa este prevăzut) și în această comună. Conducta va veni de la Talpa, pe lângă (iarăși revenim) mult hulitul pod de care am tot vorbit și ale cărui „picioare”, ce au costat miliarde de lei, stau de mai mulți ani în apă, iar grinzile uriașe zac pe lângă el, parcă pregătite să le ia un șuvoi mai mare. Omul sfințește locul, părintele mai ceva Menționam, mai sus, despre o biserică nouă, zidită cu trudă și bun gust, aproape de centrul civic al așezării. Doamna secretară Violeta Istrate este convinsă că, în acest sfânt locaș, părintele Dorel și-a pus o parte din suflet, ceea ce a făcut ca oamenii locului să se apropie mai mult de biserică și să-l considere pe preot ca pe un aliat al lor, care merită întreaga stimă și tot respectul. Mulți cetățeni cu care am discutat ne-au vorbit despre părintele Dorel ca despre un om aparte. În ciuda faptului că este tânăr, este foarte credincios și atașat de enoriași. Le-a cucerit încredere și, împreună cui ei, a reușit să înzestreze biserica cu diverse obiecte sculptate în stejar, cum rar se întâlnesc. Deși nu este fiu al satului, părinții fiindu-i din zona Maramureșului, prin comportamentul și felul său de a fi, a devenit o figură aparte a comunei, o persoană îndrăgită de toți cei cu credință în Dumnezeu. Dovadă în plus că omul (și preotul cu adevărat) sfințește locul… Un procesoman înrăit Cu fața-i tumefiată și ochii trădând răutate, atunci când nu are un proces pe rol la Suceava sau Rădăuți, îl vezi „trudind” prin jurul Primăriei din localitate, făcând-o pe avocatul. Dacă i se pare că cineva a ieșit nemulțumit din instituție, el „îl ajută”. Îi dă „indicații”, îl „îndrumă” și chiar îi ticluiește jalba către anumite foruri înalte. Un reclamagiu notoriu, un om cu peste 100 de procese la activ în ultimii 15 ani. Se crede revoluționar, atotștiutor și chiar oropsit de vechiul regim, când a făcut ceva pușcărie pentru o infracțiune de drept comun. Întreaga Zamoste și chiar mulți cetățeni din județ îl cunosc ca pe un cal breaz. Omul sălilor de judecată, al tribunalelor și al poliției, comite, uneori, fapte ce frizează prevederile Codului penal. Ai nevoie de un martor, îi spui despre ce este vorba și individul știe să mintă de îngheață apele. Îl plătești (că de jecmănit știe să jecmănească oamenii) și ai martorul necesar. Nu are nici un Dumnezeu. Se jură cu mâna pe Biblie că spune adevărul și înșiră minciună după minciună. Mulți îl ocolesc, știind ce-i poate „bila”. Cine-l ascultă și nu-l cunoaște, tinde să-i creadă balivernele, mai ales că se dă „rotund”, lăudându-se cu o rudă apropiată, mare sculă în… bascula finanțelor sucevene. Bine nu știe să facă, decât rău. Cât poate. Și cât l-o răbda Dumnezeu. Până atunci, cei mai mulți dintre cetățenii cinstiți se feresc de el. Și bine fac. Numai că el se ține de dânșii ca fasolea de harag sau ca râia de om.