De câte ori mă aflu, din întâmplare, la vreun eveniment care se desfășoară prin satele învecinate lumea îmi spune că vin de la oraș, constatare plină uneori de o ironie care îmi lasă un gust amar. Oamenii remarcă, pe bună dreptate, că viața la oraș este confortabilă. Și adică de ce ne-am ‘’maimuțări’’, plângându-ne, când avem asfalt și apă care ne curge direct sub nas? O, dar eu în sinea mea le spun că viața pe care ei o invidiază începe să-mi pară și mie un vis… M-am plimbat zilele trecute prin Rădăuți cu Matei Vișniec, rădăuțeanul cu care ne tot lăudăm, dar pe care nu știm să-l onorăm, și cu prietenul dramaturgului, regizorul Pascal Papini. La drept vorbind, a trebuit să constatat, cu umilință, că localitatea Vicov de Sus este mai oraș decât Rădăuțiul, ca să zic așa. Pascal Papini a dorit să bea o cafea, la o terasă.
Mălina Anițoaei
Erau ceasurile după-amiezii și ne-am oprit la o locație cu pretenție de clientelă justițiară. Ne-am așezat la mesele stranii și, în ecoul pașilor noștri, se puteau desluși parcă toată sărăcia și tot gustul îndoielnic al lumii, care ne asaltau, iată, și în cafeneaua al dracului de sordidă. Veți spune, fără îndoială, că am optat pentru un loc rău ales, însă eu mă tot întreb de ce asemenea locuri au consimțământul de a fi viabile. Am fost recent la Vicov și primarul Gheorghe Schipor ne-a oferit o cafea într-o locație aleasă la întâmplare, dar în care se contura clar aerul de Occident. Ne-a privit de sus și avea dreptate. Știa primarul Schipor ce știa…
Comentarii