Adormirea Maicii Domnului

În Biserica noastră dreptmăritoare, zilele în care îi sărbătorim pe sfinți sunt, de obicei, zilele morții lor trupești, zilele intrării lor în viața veșnică. Fecioarei Maria, Biserica îi închină patru sărbători mari, cu ținere: Ziua nașterii (8 sep-tembrie), Ziua intrării ei în Biserica Legii Vechi (21 noiem-brie), Ziua Bunei Vestiri de către îngerul Gavriil (25 martie) și, în sfârșit, Ziua Adormirii ei, pe care o sărbătorim la 15 au-gust. Din cântările praznicului, reținem, astăzi, cuvintele «mutatu-te-ai la Viață, fiind Maica Vieții» (Tropar), căci «întru rugăciuni ești neadormită și întru folosință nădejdea cea neschimbată, mormântul și moartea nu au ținut-o, fiindcă pe Maica Vieții, la Viață o a mutat-o Cel ce S-a sălășluit în pântecele ei cel pururea fecioresc» (Condac). Îngerul Gavriil a numit-o „binecuvântată între femei” (Luca I, 28), însă, ca răspuns și gândire pentru toți creștinii, a zis: „iată de acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca I, 48), iar Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, i-a zis: „Maica Domnului meu” (Luca I, 43).
 

Deși a fost dintre noi, este singura ființă pământeană apropiată cel mai mult de sfințenia dumnezeirii, depășind pe toți marii nevoitori ai desăvârșirii morale; cu aceeași fire pământească născându-se pe cale firească, asemenea nouă, ea s-a născut din darul lui Dumnezeu, ca răspuns la rugăciunile împodobite cu lacrimi și jertfe ale sfinților părinți Ioachim și Ana. Praznicul de astăzi, care ne adună an de an în jurul Sfântului Altar al Bisericii strămoșești, ca în sunete de clopote și glasuri de cântări să petrecem pe Maica Sfântă spre locul ei, ne dă prilej să învățăm chipul în care se cuvine să o cinstim noi, creștinii ortodocși și nu numai. Preacinstirea de care s-a bucurat Sfânta Fecioară Maria mai înainte de nașterea sa, prin prezicerea ei de către însuși Dumnezeu și de către proroci, a crescut și mai mult după dum-nezeiasca sa naștere. A primit cinstea de a fi crescută – după făgăduință – în templul din Ierusalim, în Sfânta Sfintelor, locul cel mai curat de pe pământ, unde se păstra chivotul legii, dat de Dumnezeu lui Moise, și numai arhiereul avea voie să intre o singură dată pe an. Aici și-a împodobit sufletul cu cele mai alese virtuți: rugăciunea postul, smerenia, privegherea, ascultarea și munca sfântă, ca să fie vrednică de înalta misiune pentru care a fost aleasă. Eva a încălcat porunca ascutării (Facere III, 6) și a adus moartea și suferința întreg neamului omenesc, Maica Domnului ne-a adus viața veșnică prin ascultare: “Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău” (Luca I, 38). Cea mai mare cinstire a primit Maica Domnului de la Fiul ei, care întreaga viață i-a fost supus și ascultător (Luca II, 51). După Înviere și Înălțare, rămasă în grija Sfântului Apostol Ioan (Ioan XIX, 27) și a celorlalți ucenici ai lui Hristos, Maica Preacurată a rămas, a continuat să fie prezentă în mijlocul apostolilor și primilor creștini din Ierusalim, stând în centrul comunității creștine întemeiată aici. Când s-au împlinit zilele ce le-a avut de trăit pe pământ, cu gândul și dorul după Fiul Iisus, Fecioara Maria a murit, fiindcă tot ce-și trage originea din pământ în pământ trebuie să se întoarcă, murind ca toți oamenii, supunându-se legii generale a omenirii lui Adam, dar moartea n-a fost amară și dureroasă ca a celorlalți oameni, ci a fost o „adormire” ușoară, un somn dulce, o trecere lină spre starea nestricăciunii. Fără dureri i-a fost nașterea, fără dureri, adormirea. Tradiția Sfântă creștină a consemnat faptul că, la Ador-mirea Maicii Domnului, Sfinții Apostoli – în afară de Toma – s-au adunat în cetatea sfântă, însoțind trupul ei adormit și a-șezându-l în mormânt, în Grădina Ghetsimani, la poalele Muntelui Măslinilor: „Ceata ucenicilor venind de la margini cu voință atotputernică, să îngroape pe Maica cea de Dumnezeu Născătoare” (Stihira Stihoavnei). Dar, după numai trei zile, când a sosit Toma Apostolul din îndepărtata Indie, dorind să o mai vadă o dată, s-a rugat de ucenici să deschidă mormântul. Mormântul s-a deschis, însă trupul Născătoarei n-a mai fost aflat, mormântul era gol, trupul Maicii Domnului fusese mutat în chip tainic la cele cerești. „Cel ce a primit să i-a o parte din trupul Mariei ca să-și formeze un trup omenesc n-a putut să lase acel lăcaș pradă putreziciunii”, zice Fericitul Augustin. „Dacă Dumnezeu a voit să păstreze nu numai trupurile și hainele celor trei tineri din cuptorul cel de foc, cum s-ar putea crede că a avut mai puțină grijă de trupul Maicii Sale? Cum Daniil a fost cruțat de dinții leilor, și Maica Domnului n-a fost lăsată dinților morții”; Cel ce a păzit fecioria ei la naștere, a păzit și trupul ei la moarte, l-a păzit și la ridicat la cer, ca să fie cinstită alături de El, înaintea tronului dumnezeiesc. După moarte, a devenit nemuritoare și mutată cu trupul la cer și de acolo se roagă ca o Maică pentru cei ce o cinstesc. „Nimeni nu poate veni la Dumnezeu dacă nu e cu adevărat luminat de ea, făclia de Dumnezeu luminată”, zice Sfântul Grigorie Palama. De acest praznic al Adormirii Maicii Domnului se leagă câteva minuni > mutarea sa de pe pământ s-a făcut prin mijlocirea îngerului Gavriil: „Vremea este a muta pe Maica Mea la mine. Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare” (Sinaxar) > venirea Sfinților Apostoli pe nori la înmormântarea ei, fiind împrăștiați în toate părțile lumii, trimiși cu poruncă spre vestirea Evangheliei > au venit împreună cu Apostolii și înțelepții ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei și Timotei și Sfântul Apostol Pavel (Sinaxar) > venirea Sfântului Apostol Toma, după trei zile, află mormântul fără de trupul sfânt al Născătoarei de Dumnezeu, cu numai giulgiul rămas ca mângâiere pentru apostoli și credincioși și mărturie neîndoiel-nică a mutării sale la cer, iar mormântul cel cioplit în piatră se află până astăzi spre cinstire întru pomenirea Maicii Vieții > pedepsirea cu orbirea a celor chemați din popor de către căpeteniile vremii, ca să surpe patul unde era adormită Maica Domnului, iar unul dintre ei, Aftamie (Atonie), care, nebu-nește, s-a apucat cu mâinile de pat, a fost lipsit de ele de către îngerul Gavriil și care au rămas lipite de pat în văzul tuturor, ca, apoi, la întrebarea Sf. Apostol Petru, dacă va crede în Dum-nezeu și în Maica Sfântă, a luat tămăduire ca și ceilalți orbiți > trei zile s-au auzit cântări neîncetate de îngeri la mormântul Maicii Domnului > minunea din Cana Galileei săvârșită de Mântuitorul la îndemnul Maicii Sale, cu prilejul instituirii Tainei Sfinte a Cununiei. Maica Domnului este preacinstită pe pământ de arhan-ghelul Gavriil, de însuși Fiul ei, de sfinții apostoli și de toți creștinii și, deopotrivă, de îngeri și de sfinți, în lăcașurile cerești. Este „binecuvântată între femei”, Fecioară și Maică, în același timp, cea dintâi între oameni care a ajuns la starea de îndum-nezeire, constituind chemarea deplină pentru toți credincioșii spre ajungerea la sfințenie. Creștinismul se întemeiază pe jertfa Mântuitorului de pe cruce, dar această jertfă nu este altceva decât împlinirea voii lui Dumnezeu. De fapt, dorința și îndemnul Maicii Domnului către toți cei ce o cinstesc este: „Să faceți orice vă va zice (Iisus)” – Ioan II, 5. Ea a rămas peste veacuri mijlocitoare către Dumne-zeu, cu milă față de cel sărac și de cel călător, bucuria celui amărât, ajutorul celui batjocorit; rugăciunile ei sunt bine primite de către Fiul ei, că ce fiu nu-și ascultă oare mama? Cum n-o va asculta Iisus Hristos pe Maica Sa, când ea a suferit atât de mult alături de El? Ea rămâne mereu ocrotitoare sigură, ajută-toare grabnică, sprijin tinereților și toiag bătrâneților noastre. Cine dorește să-și împrospăteze viața în curățenie și fără de păcat, să alerge la Maica Domnului, să cadă în genunchi la icoana ei făcătoare de minuni, să-și deschidă sufletul și să pășească pe urmele ei: cei mai mici vor învăța de la ea supunere și ascultare față de părinți; cei mai mari, hărnicie și seriozitate; mamele, cum să-și crească și să-și educe copiii în legea lui Dumnezeu. Așadar, să îndepărtăm patimile care sting viața sufletului și omoară viața trupului. În ajun de hram, sub săvârșirea privegherii la ceas de seară, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – Ițcanii Vechi, Suceava, cheamă pe toți credincioșii la împreună rugăciune, pe cei care au fost sau pe cei ce n-au participat măcar o singură dată, să facă un popas duhovnicesc spre a-și primeni viața, spre a-și determina voința la bine, iar cuvântul lui Dumnezeu, ce se găsește în Biserică, să încolțească în inimi, în conlucrare cu harul divin, având încredințarea troparului sfânt: „întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare, mutatu-te-ai la Viață, fiind Maica Vieții și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre”. Preot paroh IOAN NISTOROAIA.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: