Educatori vrăjiți de poezia iubirii

O frumoasă manifestare dedicată poeziei și iubirii a fost organizată de Asociația Educatorilor Bucovineni luni, 27 iunie 2005, la Liceul cu Program Sportiv din Suceava. Deschisă de președintă, Maria Pavelescu, în numele conducerii acesteia (vicepreședinți – Vasile Budușanu și Luminița Pavăl, secretar – Lăcrămioara Clucerescu), ea a adus în centrul atenției celor circa 30 de participanți prezența colegului lor, profesorul Mircea Aanei, directorul Școlii din Putna, în ipostaza de poet, cu prilejul lansării celei de-a treia cărți ale sale, „Tărâmul iluziei”. Moderată, poematic, sensibil, de Luminița Pavăl, cu intervenții bazate pe o atentă lectură a volumului lui Mircea Aanei, întâlnirea a început cu o prezentare a autorului și a creației sale, semnată de un cadru didactic al instituției-gazdă, cunoscut poet: Ion Cozmei.
 

Într-o vreme în care se scrie poezie fără poezie, și chiar antipoezie, a spus Ion Cozmei, Mircea Aanei rămâne un stâlp al poeziei clasice, tradiționale și face cinste prin ceea ce scrie literaturii din Bucovina, literaturii românești, în general. Ana Moroșan (ea însăși autoarea unui volum, „Rugă pentru zăpezi”, a menționat Luminița Pavăl) a găsit poezia lui Mircea Aanei așezată, cuminte și matură; o poezie a iubirii, singurătății, deziluziei. În continuare, Maria Ghețău, de la Putna, colegă și cumătră cu Mircea Aanei, a vorbit despre carte, ca fiind situată sub zodia visului de dragoste; adesea iubita se confundă cu poezia însăși. Mulțumind Asociației și inspectorului școlar Lenuța Movileanu pentru această lansare deosebită, prima pentru colegi și prima în Suceava, Mircea Aanei a mărturisit că se simte căzut din cer pe o planetă de inimi frumoase, a recunoscut că „Tărâmul iluziei” este o metaforă a dragostei și a omagiat-o cu ziceri înțelepte din câțiva scriitori. A îndemnat la străduință crescută și consecventă (noi, dascălii, trebuie să facem mai mult) pentru cultivarea plăcerii lecturii – o casă fără cărți e ca un trup fără suflet – și a recitat, în final (emblematic pen-tru modestia care îl caracterizează), o poezie mare, „Oseminte pierdute” de Arghezi, și una, mică, aparținându-i, „Tot mai frig”. Și pentru că poezia poezie cheamă, Ion Cozmei și-a citit la rându-i un poem dedicat prietenului său (și al nostru), profesorul, iar pentru că sinceritatea sinceritate provoacă, Cristina Chibici (Școala din Moara) i-a mulțumit lui Mircea Aanei, în numele ei și al celor care nu-și recunosc, nu-și mărturisesc dragostea pentru minunata expresie dată acestui sentiment în poemele sale. A fost momentul în care, fructificând atmosfera de emoție a publicului predominant feminin (cum este și în rândul cititorilor poeziei de dragoste, a observat Mircea Aanei, doamnele știu de ce), Luminița Pavăl, după o recapitulare a definițiilor date iubirii de Mircea Aanei în cartea sa, i-a îndemnat pe participanți să formuleze, fiecare, propria definiție. A fost momentul în care, ziarista, simțind boarea unui examen neprevăzut, s-a retras cu discreție, lăsând Asociația să savureze mierea poeziei din carte, din cărți și din inimi

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: