Pământeni și galactici

„Pentru mine sunt două sporturi: fotbalul din România și cel din Occident” (Ilie Năstase) Așadar, înșfăcând Cupa (în cea de-a 67-a finală a com-petiției, zisă K.O.), dinamo-viștii au spulberat visele de mărire ale „rechinilor albaș-tri”. Farul a fost la un pas de un „rezultat istoric”. Și iată că băieții „vag talentați” dar petrecăreți din Ștefan cel Mare, cum scria un confrate de la „ziarul roz” (adicătelea Gazeta Sporturilor) au mai adus un trofeu în ograda „câi-nilor”. Fără a impresiona însă. Ba, chiar înghesuiți de ambi-țioasa trupă a lui Grigoraș, încercând să conserve un a-vantaj fragil, obținut la star-tul partidei.

 

Băftoși, nevoie mare, n-ar fi exclus să bifeze și un nou titlu, reușind, iarăși, eventul. Fiindcă Steaua, vede oricine, se chinuie. Și cum Di-namo are în următoarele cinci etape doar un meci, cel cu un Rapiduleț șifonat (zicea cu tâlc baciul din Pipera, trecut la o intensivă cură de cultura-lizare, citând copios din Răz-boinicul luminilor și faultând gramatica), jocurile de culise s-ar putea să schimbe înfăți-șarea clasamentului. Cu sau fără Seme-vin, folosindu-l sau renunțând la Tamaș cel ma-tolit, recuperat de prin bodegi de o mamă detectivistă, flăcăii lui Andone, apelând la incri-minatele și eficientele mijloa-ce specifice au șanse, să recu-noaștem. Până la urmă lupta se dă în trei, adică între granzii Capitalei. Dar întrebarea e ce fotbal ni se oferă. Or, la acest capitol, repetenția îi paște pe toți. Chiar dacă Nețoiu, um-flându-se în pene ne asigură că Dinamo e „un club puter-nic”. Iar de la vară, aflăm, va băga în sperieți Europa. Până atunci îi cam dăm dreptate fostului tenisman, Nasty al nostru observând cu franchețe că alții joacă altceva. Cum televiziunile ne răsfață transmițând o mulțime de par-tide, comparațiile cu meciu-rile amărâte din Liga lui Mitică sunt inevitabile. Și nu e vorba doar de un deficit de cultură tactică. În lumea civilizată fot-balul jucat pare alt sport. Gân-diți-vă doar la prestația jalnică a Oțelului, punând – totuși – cu botul pe labe Steluța lui Zen-ga, echipă „în cădere liberă” (dacă e să-l cităm pe venera-bilul Dorinel Munteanu). Și la ceea ce au oferit, într-o întâlni-re dramatică, flăcăii de la Al-kmaar, clubul olandez, deloc titrat, fiind o adevărată mașină de fotbal. Încât bietul Stoichi-ță, plângând cu un ochi (în a-mintirea perioadei din Ghen-cea) și râzând cu celălalt, sa-vurând victoria, bănuim, măr-turisea candid: „noi i-am con-tracarat cu mijloacele pe care le avem”. Ei bine, despre ce mijloace o fi vorba? Anti-joc, simulări, trageri de timp, evaporarea copiilor de mingi ș.c.l., fără a mai invoca, vai, „greaua moștenire Cârțu”. Nici nu e de mirare că pe Gigi l-a plesnit durerea de cap, taman acolo, e drept, pentru prima oară în viață! A fost nevoie de o excursie gălățeană pentru ca boss-ul din Pipera, crunt dezamăgit, să se întrebe filosofic dacă Walter o fi cum-va un mare antrenor. Și noi, bieții, n-am prins de veste! Geaba l-au prevenit atâția că italianul e un antrenor în deve-nire, că ar fi avut nevoie de a-cest titlu pentru C.V.-ul lui subțirel, gata apoi s-o întindă spre alte zări. Încă un campio-nat ratat ar fi, totuși, prea mult pentru agitatul fanfaron Be-cali, pus mereu pe gâlceavă. Steaua și-a pierdut suflul. Doar neputința urmăritoarelor o mai poate ajuta! Trupa e în vrie, tensiunile inflamează vestiarul, spectacolul a fost sacrificat. Certărețul Zenga se explică: „cine vrea spectacol să se ducă la circ”. Ne-om duce dacă trupeții lui ar culege niscaiva puncte îndesându-le în desaga roș-albastră și ar nimeri poarta adversarilor. Deocamdată băcăuanii aduși „la pachet” nu-l pot salva iar prostituata diviziei (evident, Gloria lui Pădureanu) milu-iește pe alții. În concluzie, de pe prima scenă fotbalistică a țării, aglomerată cu pământeni șchiopi, retrogradează – din păcate – mai puține echipe decât ar trebui. Deh, galacticii sunt în altă parte… ADRIAN DINU RACHIERU P.S. Recunoscând că a învins cu șansă într-o „finală muncită”, în care „guvizii” Fa-rul-ului, au dominat, copios chiar, Ando (poreclit de ai săi Mourinho) visează la titlu. Speranțele au renăscut în groa-pă iar piticul Florentin Petre declară ritos că trofeul obținut pentru a 12-a oară ar trebui să se cheme Cupa Dinamo. Doamne ferește, reinventăm „dinamoviada”?