Un om devotat neamului său

Dimineață senină de august. Stăm de vorbă cu redactorul cultural al cotidianului românesc Zorile Bucovinei din Cernăuți, domnul Dumitru Covalciuc. Făcusem cunoștință cu dumnealui cu mulți ani în urmă, dar abia acum ne-am regăsit sufletește. Convorbirea de față, care treptat devine o mărturisire de credință față de neam și de oameni, are loc în ambianța biroului redacțional. Deși istovit după munca de noapte, spovedania de suflet a inimosului ziarist înviorează aparenta liniște a biroului său. Acesta este plin de manuscrise, fotografii, ziare, printre care se zăresc și cele din România.

 

Vorbele curg, se leagă, pornite din su-flet de om ce își caută un suport de argumente, fapte, gânduri, mărturisiri. E fecior de țărani români din Oprișeni, dar în arborele genealogic al familiei sale de azi curge sânge românesc și ucrainean. Pasiunea sa principală este valorificarea moștenirii culturale românești din Cernăuți și din nordul Bucovinei. În același timp, luptă din răsputeri pentru înțelegerea și unitatea tuturor organizațiilor românești, dar și pentru toleranță între toate etniile Bucovinei de azi. Îl doare inima când mormântul oricărui cărturar bucovinean sau vreun monument nu sunt îngrijite, când vreun loc din istoria românilor este uitat sau vreo școală nu are manuale de limba română. Cunoaște istoria și cultura Bucovinei ca nimeni altul. Știe ce valoare documentară are fiecare casă veche din Cernăuți. Tot așa, știe semnificația denumirii vechilor străzi. Cu-noaște istoria fiecărei pietre de pe caldarâmul străzilor. Dumitru Covalciuc este pentru Cernăuți ceea ce reprezintă istoricul Eugen Dimitriu pentru Fălticeni. Pentru a avea atâtea informații, a afectat mult timp din viața sa studierii arhivelor din Cernăuți și nu numai. Vorbește și scrie cu mult patos despre valoarea familiilor Flondor, Hurmuzachi, Dositei Herescu, Aron Pumnul, I. G. Sbiera, Repta, Hacman, Visarion Puiu, Kaluzniachi, Nandriș, Moraru, Mandi-cevski ș.a., ș.a. Dar despre cine nu știe sau despre ce nu știe?! E o adevărată enci-clopedie ambulantă. Simte o adevărată plăcere să-ți vor-bească despre marii înaintași. Se întristează puternic când dă peste niște profitori, care, practic, nu fac nimic pentru români; doar gură mare au aceștia. Tot timpul se află în priză. Citește, scrie, culege folclor, consemnează evenimente, stimulează tinerele talente, editează broșuri, reviste, cărți, caută sponsori. Coordonează, de peste zece ani, Societatea Culturală „Ar-boroasa’ din Cernăuți și, prin sprijinul financiar al unor intelectuali români din Târgu-Mureș, editează de ani buni Almanahul cultural-literar Țara fagilor, în care sunt cuprinse poezii, file de istorie, micromo-ngrafii, cronica presei de odinioară și de azi, evocări ale unor personalități bucovinene, studii de filologie și folclor bucovinean, proză artistică proaspătă, de valoare. Almanahul coordonat de Covalciuc a devenit oglinda culturală a efervescenței de creație și cercetare anuală a elitei bucovinene. Pentru activitatea sa publicistică, Dumitru Covalciuc a și primit premiul pentru anul 2003 din partea Fundației Culturale a Bucovinei. Dar, pe lângă acest almanah, Dumitru Covalciuc tipărește periodic Comori folclorice din dulcea Bucovină, sub egida Bibliotecii „Arboroasa’. Cunoaștem îndeaproape activitatea tuturor liderilor de organizații românești din nordul Bucovinei, dar un om atât de altruist și atât de risipitor al propriilor energii în folosul comunității românești, precum Dumitru Covalciuc, nu există. Cheltuiește timp și bugetul personal – de unde mai are!? – pentru și în folosul neamului din care provine. Adesea, mărturisește întristat că nu este luat în seamă de camarazii săi de idei și se simte marginalizat, ba chiar suspectat de… trădare. Această suspiciune din partea alor săi și, din păcate, și din partea unor cercuri din România îi provoacă doar nedumerire și repulsie. El își vede mai departe de menirea și chemarea sa lăuntrică: cea de luptător pentru triumful adevărului. În istorie, în cercetare, în cultură, mai devreme sau mai târziu, adevărul va ieși întotdeauna biruitor. Stau și îl ascult pe acest OM. L-am ascultat de multe ori vorbind, între patru ochi, ca acuma, sau de la tribună, în fața mulțimii. A devenit un orator de excepție, pentru că stăpânește bine informația, e stăpân pe idei și știe că întotdeauna are dreptate. Și, dreptatea e de partea celor mulți. Stăpânește arta elocinței, frazele sale curgând asemenea unui ghem în desfășurare, logic, clar, elegant, aducând stima și respectul ascultătorilor. Vorbele sale cap-tează auditoriul, ajung la inima ascultătorilor și se transformă în convingeri și atitudini. Dumitru Covalciuc, astfel, cucerește publicul și devine un învingător. De asemenea oameni are nevoie azi orice comunitate. Monologul inițial devine un dialog de inimi și de simțiri, transformându-se într-o comuniune de in-terese. Faptele, gândurile și năzuințele acestuia îmi curg/pătrund la inimă. Timpul mărturisirii devine al comuniunii între antenele nevăzute din noi. Năzuințele lui devin și ale mele. Așa ne regăsim că avem de fapt scopuri comune. Întrebările mele pregătite dinainte devin de prisos. Mi se comunică informații, idei, gânduri, năzuințe. Astfel ajung să văd cu ochii sufletului întreaga istorie de ieri și de azi a Bucovinei. Minunat OM! Îți mulțumesc din suflet, domnule Dumitru Covalciuc, pentru orele de adevărată desfătare patriotică, iubire de neam și toleranță între neamuri! Succes deplin în luminarea minții și sufletului oricărui bucovinean, indiferent de originea sa etnică! Prof. VICHENTIE