Natură dezlănțuită

Țineam să fiu prezent, vineri la amiază, la Ciocănești, la deschiderea Festivalului Național al Ouălor Încondeiate. Cum timp aveam berechet, la plecarea din Suceava am hotărât… să trag o fugă și până la Bistrița, pentru o treabă de câteva minute. Accelerăm vârtos și ne apropiem de comuna Poiana Stampei. Pe aici, alt a-notimp. Ningea mărunt, iar vântul se întețea. Traseul se îngreunează pe măsură ce urc Măgura. Pentru 20 de km nu are rost să cedez, îmi zic și înaintez. Aproape de Motelul ‘Dracula’ viscolește, iar nămeții, de o parte și cealaltă a drumului, depășesc 2 metri.

 

Intru ca într-un tunel în zăpada care se așeza cu repeziciune. Ies la liman din ‘punctul nevralgic’. Doar că se circulă greu. După această încercare, un singur gând: cum mă întorc la Ciocănești? Cu emoții, du-pă circa o oră și jumătate, revin pe Tihuța. Aici, natura se dez-lănțuise. Era un viscol de ne-închipuit. La un moment dat, intru în zăpadă, aproape la întâmplare, fără să văd nimic în față, convins că păstrez firul drumului. Dumnezeu m-a pă-zit și nu m-am împotmolit. La urcare, pe sensul invers, în-cepea să se formeze o coadă imensă de mașini, pentru că, pe coama muntelui, un auto-camion nu mai putea urca. TIR-uri încărcate cu marfă, autovehicule mai mici sau mai mari se… chinuiau la deal. O întâmplare a făcut să trec, fără să intru în șanțul din dreapta sau să ating vreun autovehicul din stânga. Am reușit ! Chiar să ajung la Cio-cănești, unde manifestările a-bia începuseră. Seara, pe pos-turile de radio și televiziune se anunța că Pasul Tihuța este blocat, iar sute de mașini sunt cuprinse de nămeți. Situația a persistat circa 48 de ore. Am avut mare noroc… Am revenit la Ciocănești a doua zi (sâmbătă, după-amia-ză). Când am plecat din Su-ceava era soare, frumos. Nu-mai că, la ieșire din Câmpu-lung Moldovenesc, spre Vatra Dornei, parcă venea uraganul. Nori negri, ninsoare ce se înte-țea pe măsură ce ne apropiam de munte, viscol puternic. De-pășim câteva mașini la deal; aproape de cabana Meste-căniș, un TIR-ist a ajuns la con-cluzia că nu poate trece fără să-și pună lanțuri pe roți… Așa că a tras pe dreapta, paralizând un sens de mers. În depășire, chiar în vârful pantei, două TIR-uri de Bihor se împotmo-lesc și ele, blocând șoseaua. Viscolește puternic. Timp de mai bine de o oră asistăm cum cei de la volan se chinuie să străbată porțiunea de vreo 20 de metri troienită. În vale, pâ-nă hăt spre poalele muntelui, era coadă de mașini. Un tânăr cu un ‘Jeep’ cercetează tere-nul, ne roagă să-i facem loc prin dreapta și depășește ‘la fir’ TIR-urile blocate, intrând adânc în zăpadă. Ne aducem aminte că și la mașina noastră se pot cupla ambele roți din spate. Încercăm și… rupem troianul. Am reușit. După noi, viscol puternic. La Ciocănești însă ningea liniștit, iar Tudor Gheorghe îi delecta pe oameni cu vocea și chitara sa fermecate…