Subiectul

La un post tv, un comentator de presă şi, în general, a cam de toate (rol pe care adesea mi-l asum, la rându-mi, din acest colţ de pagină), indica zilele trecute alte posturi tv care, potrivit datelor furnizate de firma ce măsoară audienţele, făcuseră „rating şi bani” din tragedia de la clubul Colectiv şi toate întâmplările conexe, inclusiv căderea unui guvern. Comentariul respectiv (trecând sub tăcere „amănuntul” că şefa ştirilor TVR fusese silită să-şi dea demisia din cauza reacţiei întârziate faţă de eveniment) inducea ideea că televiziunile vizate (de altfel, toate, posturi de ştiri) ar fi abuzat de subiect şi de tot ce presupunea acesta (mai ales suferinţele celor implicaţi şi a celor din proximitatea lor), pentru a stoarce lacrimi şi timp dintr-un public astfel manipulat. Pe de altă parte, m-aş încumeta să spun că, în zilele respective, prin unicitate, prin conţinut şi consecinţele acestuia (minore?!), subiectul în sine n-a avut, practic, concurenţă. Iar doar cei care n-au avut suficientă prezenţă de spirit profesional în a-l aborda ori nici resurse (de altfel, comentariul venea dintr-un mic studio de la un parter de bloc) nu l-au „exploatat”. Iar dacă insistenţele unora vor fi fost excesive, ar fi fost de aşteptat ca reacţiile contra să vină din butoanele telecomenzilor. De altfel, în zilele acelea, inclusiv de doliu naţional, pentru cine a poftit, au fost şi posturi care au decorat ecranele cu câte o bentiţă neagră, transmiţând clasice manele sau muzici de joc. Dar audienţa majoră pentru Colectiv n-a venit dintr-un „truc” mediatic, ci dintr-o empatie cvasigenerală, despre care nimeni n-ar putea spune că va fi fost vinovată.