Vă pun o întrebare şocantă, cred: vă plictiseşte normalitatea? Sau, mai bine spus, normalitatea dată de o existenţă apropiată de cea din Europa (la care am tânjit până în 1990!), cu reguli, libertăţi şi rutina cotidiană care exclud, în bună parte, întâmplări deosebite. Viaţa este prea monotonă, nu avem subiecte de ceartă (şi nici parteneri!), nu ne ascultă nimeni când ne plângem (motive minore) şi ne apucă un dor nebun de o „coadă la butelii” sau ceva similar care să schimbe ritmul vieţii. Când totul merge aproape bine, când totul este previzibil, când nicio surpriză nu se iveşte în zare ne cam apucă căscatul… Mai mult, unii cu experienţa trecută redusă şi educaţie clar „limitată” ar dori să „încerce” viaţa din Est şi ridică osanale dictatorilor din stepele ruseşti, pe care îi văd ca „tătuci” şi în România. Şi nu sunt chiar puţini… Ar fi mult mai bine să vă duceţi voi în Est. Sau în Cuba! Ce părere aveţi de Coreea de Nord sau chiar China (de unde se emigrează în masă)? „Nu mai poţi de bine” îmi spunea bunica când făceam prostii în rafală, fără frică de consecinţe. Aşa o fi şi cu aceştia? Da, dar…
Statistica medicală ne face cunoscut că aproximativ 15% din populaţia adultă are probleme psihice reduse sau medii care nu o împiedică să muncească şi să voteze. Din rândul acestora, dar nu numai, se recrutează amatorii de „senzaţii tari”, inclusiv în domeniul politic. De fapt, aici apare problema, întrucât manifestările ideologice „originale” (în istorie s-a întâmplat în secolul al XX-lea, cu consecinţe cumplite!) pot aduce la guvernare formaţiuni extremiste. Iar din acel moment până la represiune, anularea libertăţilor sau chiar conflict armat cu ţările vecine este doar un pas pe care dictatorii „bolnavi” nu ezită să-l facă (vezi Rusia sau Iranul, prin „interpuşi”).
Ordinea mondială, dar şi viaţa cotidiană în România sunt afectate de abuzuri, lideri fără scrupule, corupţie (un adevărat „brand românesc”) şi prezenţa la „butoane” a unor „personalităţi” jalnice. Dar, şchiopătând, democraţia funcţionează, legislaţia poate fi îmbunătăţită (şi este îmbunătăţită într-un ritm enervant de lent…), iar noi avem puterea de a schimba, prin alegeri, „garniturile” la nivel local sau naţional. Să schimbăm această stare de fapt, cu imperfecţiunile ei, cu o dictatură „luminată” de inspiraţie moscovită? Cu un regim de teroare corupt în totalitate (Putin este considerat cel mai bogat om al planetei după Elon Musk!) şi dispus să atace ţările vecine? Pe admiratorii unei asemenea organizări statale îi consider fie aparţinând grupării de 15% din populaţie cu „probleme”, fie ticăloşi plătiţi de „afară” (şi nu în ruble). Împreună activează antiromânesc!
Ce se întâmplă dacă, prin vot (şi Hitler a ajuns la putere prin vot!), din plictiseală vom „împinge” la guvernare un partid „suveranist” (câţi din membrii săi cunosc termenul?!) asemănător celui din Ungaria, spre exemplu? Suveraniştii unguri (suverani în faţa UE, vasali în umbra Moscovei) au „reuşit” să aducă ţara pe ultimul loc în Uniune (erau cu 4 poziţii mai sus), după mai mulţi indicatori de dezvoltare economică şi de calitate a vieţii. Merită şi românii un asemenea tratament? Poate „dacii liberi” care se hrănesc cu aer de munte şi fructele pădurii! Aştept să se retragă în munţi…
Cum reacţionăm ca popor şi cum se manifestă instituţiile statului faţă de cei amatori de regimuri autocrate şi de „implementarea” lor pe plai străbun (sau pe „Plai cu boi”, dacă vreţi)? Jenant de timid, aproape complice. Există legislaţie care condamnă atentatul la ordinea constituţională şi propaganda în favoarea dictaturilor (în ce categorie intră urletul „Slavă Moscova”, când ruşii ucid civili?). De ce nu se aplică? Se aşteaptă ordin? De la cine? De afară? Fără răspunsuri…
Este încă timp pentru a ne trezi din plictiseala generată de confortul monoton. Vrem să contracarăm agresiunea antiromânească a Coloanei a V-a postsovietice? Sau lăsăm sarcina nepoţilor? Va fi prea târziu, cred…
DAN STRUTINSCHI
Comentarii