O căpriţă şi-o iadă, neurcate-n etate şi cu zbenguieli oarecum evitate, plus un ţap, deocamdată imberb, dar (parcă n-aş vrea s-o spun) relativ amator de tutun, au parvenit, cu osteneală în verb, la bacalaureat, fosta maturitate. Cu simţ de răspundere, autorii numitelor copile, cotropiţi de grijile aferente, adânci, au muncitCiteşte

Era un fost poet grăsun, de obicei nu tocmai ras, cu izuri din lichid de prun, tandru ca oaia de pripas. Se exprima în versuri şchioape, cu muzele nu chiar aproape. Altminteri, se-ndesa să fie fruntea bucatelor de frupt şi-n centru la fotografie, cu ifosul nu foarte rupt. Dar nu-ncepuseCiteşte

Propun răbdătorilor şi prea îngăduitorilor cititori ai acestor pagini un joc de scărpinat la ceafă şi de înghiţit în sec: eu – după ce mă încumet, cu obrăznicie nemăsurată, să împrumut de la Poetul Nepereche definiţiile – ofer dezlegările, iar domniile lor n-au decât să le amplaseze în ce pătrăţicăCiteşte

Vi s-a dat libertatea cuvântului? Atunci tăceţi! Pe motanul leneş nici şoarecii nu-l respectă. Fiecare are maidanul său de independenţă. Oricât ai scutura răchita, nu vor cădea mere. Dacă nu mănânci şi nu cumperi, atunci inflaţia nici nu se simte. Dacă la sală învârţi pedalele în sens invers, s-ar puteaCiteşte

* Naţiunea se divide cel mai bine prin partide. * Cui nu-i pasă-n care este drumu-i suie drept spre creste. * Dacă ai strada trotil, parlamentu-i inutil. * Şi guvernu-i de prisos cu popor gălăgios. * Pentru mersul înainte ia-te după preşedinte. * Pentru mersul înapoi nimeni nu-i dibaci caCiteşte

Aliniindu-se modei (pe cale să devină tradiţie) de a face, desface, reface şi preface guverne, românul cu scaun mai ales în altă parte decât la cap alcătuieşte liste. Porneşte de la ce ministere îi sună lui că există, dar nu ezită să înfiinţeze şi altele, după cum îi bâzâie. AşCiteşte