Caricatura de Viorel Corodescu – COV
O căpriţă şi-o iadă, neurcate-n etate şi cu zbenguieli oarecum evitate, plus un ţap, deocamdată imberb, dar (parcă n-aş vrea s-o spun) relativ amator de tutun, au parvenit, cu osteneală în verb, la bacalaureat, fosta maturitate.
Cu simţ de răspundere, autorii numitelor copile, cotropiţi de grijile aferente, adânci, au muncit – cum s-ar zice, cu jenă – pe brânci să le asigure cuvenitele pile, niciuna de lepădat şi toate foarte consistente la dat, în ciuda masculinului, care se baza, ca necoptul, pe învăţare.
Atitudinea lui a avut rezonanţă şi de-aia a intervenit, în circumstanţele menţionate, oaia, care (nu mă obligaţi să explic) i-a zis-o de la obraz:
– Ce, mă? Fără plic?
Morala rezultă, până la urmă, din aceea că blajina şi inocenta mioară conversase în prealabil – aşa, într-o doară – cu măgarul, nelipsitul din turmă.
Comentarii