Limba noastră cea uitată
Mă gândeam – se mai întâmplă, nu? – mă gândeam că dacă aș încerca să vorbesc cuiva, unuia dintre cetățenii români ai mileniului al treilea, în graiul strămoșilor mei din Moldova sau Banat sau cu vorbele părinților mei băjeniți la București cu și pentru carte, în primul pătrar alCiteşte























Comentarii