Înfiinţarea Junimii1.
După acest proces, deşi el s-a sfârşit cu achitarea comitetului Arboroasei, urmă o stagnare în viaţa studenţilor români. Arboroasa, focarul junimii studioase, fu desfiinţată, membrii ei nu se mai bizuiau să-şi manifesteze sentimentele naţionale. A trebuit să mai treacă un timp, să se uite cele trecute, până a se crea o nouă societate studenţească. Era trist acest fapt într-o provinţă ce făcea parte din Moldova, principat român, să nu existe o vatră, un centru de viaţă naţională. Acest fapt bizar, curios, însă nu putea să dăinuiască mult timp. Atâţia studenţi români nu puteau să sufere astă ruşine, să rătăcească precum o turmă fără păstor. După ce s-a mai uitat şi-a crescut iarbă, sau s-a aşezat colbul pe cele întâmplate, conştiinţa naţională se deşteptă din nou, dorul de a se aduna fraţi cu un suflet românesc în jurul stindardului naţional trebui să izbucnească flacăra din focul ce totuşi nu se stinse sub zgura de cenuşă, izbucni. La iniţiativa mai multor tineri, între care şi Porumbescu, care între aceea se înscrise la facultatea filosofică (aşa numită pe atunci) pentru istorie şi geografie, se înfiinţa noua societate studenţească sub numele de Junimea, în frunte cu Dumitru Onciul (prezident), Ciprian Porumbescu (secretar), Teodor Bujor (casier), Meftodi Luţă. Din Junimea mai făceau parte: George Albescu (atunci Popescu), Isidor Ieşan, Ilariu Onciu (frate cu Dumitru), subsemnatul, apoi Amfilofi Turturean, Ştefan Cocinschi (viceprezident?).
Junimea fu o vrednică urmaşă a Arboroasei. Afară de unii membri moşteniţi de la Arboroasa, se înrolară sub steagul Junimii, se poate zice, toţi studenţii români, afară de teologi, care şi ei formară o societate, un club numit Academia ortodoxă.
Îmi aduc aminte de întâia şezătoare (Kneipe) a Junimii, ce s-a ţinut în otelul Russie (acuma Casa de economie) la finea anului 1878, respectiv primele zile ale lunii ianuarie 1879. Această convenire (cneipă) a decurs într-o atmosferă plină de însufleţire şi entuziasm. După un timp de vacanţă îndurerată (timpul când nu exista club al studenţilor), unde înstrăinarea cuprinse pe mulţi, acea seară avu darul să rădice moralul naţional. Nici nu e mirare de acest succes al convenirii, căci ea era condusă de vrednicul prezident al Junimii, care era Dumitru Onciul, un orator excelent şi un român plin de duh şi de haz. Nu mai puţin a contribuit Ciprian Porumbescu la reuşită, care, în calitate de secretar, ne ceti un feleton (o foaie umoristică) plin de haz şi de duh. Porumbescu era o fire de altcum blândă, veselă, nevinovată şi deschisă, bună şi amabilă. Era de un haz irezistibil. El formă şi pregăti corul, care cânta la întruniri mai cu seamă piese din repertoriul lui (Porumbescu). Junimea, după acest debut, a mers cu paşi repezi înainte. După acea primă convenire urmară altele, care alternau cu serate dansante, precedate de producţiuni literar-muzicale.
Într-aceea Porumbescu, după un an de studii ce-l făcu la universitatea din Cernăuţi, se duse la Viena, unde se înscrise la Conservator. De acolo ne trimise el un caieţel de cântece studenţeşti, compuse de el, care apoi le cântam la cnaipe şi care formau aproape exclusiv repertoriul întrunirilor studenţeşti. După Onciul, care absolvase universitatea şi primi un post, sau numai se pregătea pentru examen, fu ales prezident Teodor Bujor, apoi după acesta eu. Sub mine Junimea dădu primul bal formal. Ştiu că nu junimenii singuri au aranjat acel bal, ci le-au stat de ajutori alţi cavaleri mai versaţi şi alţi oameni de stare, precum profesorul Ion Bumbac, funcţionarul Petru Pitei, Vasile Morar, fiul metropolitului Silvestru, Eugeniu Meşeder. Un deosebit punct de atracţie a fost jocul Căluşerilor, jucat (dansat) de 12 băietani (flăcăi) în costum naţional, bine înţeles, şi condus de un funcţionar de la silvicultură, ardeleanul Candali. Mi se pare că tot la acel bal s-a dansat şi cadrila romană, aranjată tot de Candali. La acel bal, primul bal al Junimii, a cântat încă moşu Grigori din Suceava, căci la celelalte a urmat să cânte muzica militară. Urmaşul lui Porumbescu ca dirigent al corului fui ales eu, iară după alegerea mea de prezident, demnitatea de regensschori trecu asupra junimeanului Victor Vasilescu (Vasilovschi).
*
Mai întrerupem amintirile pentru a „glosa”. După ce a intrat în Societate, la 9 dec. 1878, şi după ce a mai fost şi membru în comisiunea literară, în 1880/1881, accederea lui Severin Procopovici la preşedinţia Societăţii academice „Junimea” a avut loc „în şedinţa generală din 17 nov. 1880” (după cum consemnează şi braşoveana „Gazeta Transilvaniei”, nr. 93 din 20 nov./3 dec. 1880, în urma „notei informative” semnată S.P. Portius – probabil Ştefan Popescu, membru în comisiunea literară), ales cu 8 voturi, iar la încheierea mandatului, spre sfârşitul lui octombrie 1881, acesta are grijă ca în cadrul raportului anual să figureze şi următoarele formulări: „Junimea a luat un avânt mare devenind, pe baza principiilor ei, cea mai mare şi mai însemnată soc. acad. în Cernăuţi. Toţi studenţii au urmat ei, afară de teologii seminarişti”, fără a uita să se accentueze cultivarea limbii, „fără care cuvântul naţiune n-are înţeles”.
Şi… revenim, pentru că profesorul – diriginte de cor mai toată viaţa – mai are ceva amintiri în „tolbă”:
„Am uitat să amintesc de un eveniment regretabil ce s-a petrecut nu mult după ieşirea lui D. Onciul din Junimea. Un timp Onciul fu înlocuit prin un membru de care e legată o mare pată: Ştefan Cocinschi. Acest individ, fiind viceprezident, ce-i plesni prin cap, convoacă o parte din membrii Junimii, cei dedaţi lui. Noi, ceilalţi, nu ştiam nici cu spatele despre intenţiile lui, dizolvă Junimea şi înfiinţează în locul ei întrunirea Bucovina. Între tinerii care au dizolvat Junimea au fost: Popovici Alexandru, frate cu actualul consilier de tribunal Cornel Popovici, Parteni Siretean, Ştefan Ilasievici etc. etc. Noi ceilalţi am sărit, ne-am rădicat şi la protestul nostru consilierul guvernial de pe atunci, Watgel, căruia noi ne-am jăluit, ca referent (şef de secţie) ne-a recunoscut dreptul de a reînfiinţa la loc Junimea, desfiinţată prin viclenie şi şarlatanie. De atunci Junimea şi Bucovina nicicând n-au dus casă bună între olaltă”.
Subiectul mult dezbătut al desprinderii unor membri ai Junimii din societate şi înfiinţarea unei „Întruniri” paralele, Bucovina, la prima vedere cu aceleaşi idealuri naţionale româneşti afirmate, dar cu unele diferenţe de „procedură”, este abordat de Severin Procopovici de pe poziţiile ferme şi exclusiviste ale Junimii – care au dăinuit în epocă ani în şir, dar care au ajuns, cu timpul, să fie atenuate. (Două exemple, târzii: Leca Morariu, fervent junimean convins şi dedicat, ajunge în perioada interbelică rubedenie prin alianţă a „bucovineanului” Partenie Siretean – fratele arboroseanului coleg de puşcărie al lui Ciprian şi Const. Morariu – ba chiar şi membru onorar şi participant la manifestările sociale ale Bucovinei şi Moldovei. Alt exemplu, mult mai din vremea noastră: Acad. Vladimir Trebici a profesat până la moarte principiile Bucovinei şi nu cred că este cineva care să-i pună la îndoială inima română, pe care a oferit-o permanent prosperării naţiei).
1 Junimea s-a ridicat pe ruinele Arboroasei.
LIVIU PAPUC
Comentarii