Pacea sfântă intră în inimile oamenilor dimpreună cu vorbele smereniei. Ea aduce paharul mângâierii duhovniceşti şi la patul celui bolnav, şi în temniţă la cel închis în ea, şi la cel prigonit de oameni, şi de demoni. Paharul mângâierii este adus de către mâna smereniei şi Celui răstignit pe Cruce; lumea poate să Îi aducă numai „oţet amestecat cu fiere” (Matei 27, 34). Cel smerit nu poate să aibă răutate şi ură: el nu are vrăjmaşi. Dacă vreunul din oameni îi pricinuieşte necazuri, el vede în acesta o unealtă a dreptei judecăţi sau a proniei dumnezeieşti. Cel smerit se încredinţează pe de-a-ntregul voii lui Dumnezeu. Cel smerit trăieşte nu cu propria lui viaţă, ci prin Dumnezeu.
Cel smerit e străin de nădejdea în sine, şi de aceea el caută neîncetat ajutorul lui Dumnezeu, neîncetat petrece în rugăciune. Ramura roditoare se apleacă spre pământ apăsată de mulţimea şi greutatea roadelor sale, în timp ce ramura stearpă creşte în sus, înmulţindu-şi mlădiţele sale neroditoare.
(Sfântul Ignatie Briancianinov, Despre înşelare, traducere de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Schitului românesc Lacu, Sfântul Munte Athos, p. 106)
Comentarii