Suntem în epoca în care albul devine negru şi invers, naţiunile sunt supuse unor manipulări fără precedent, iar adevărurile, inclusiv cele absolut evidente, sunt puse sub semnul întrebării. S-a ajuns să se pună semnul egalităţii între agresor şi victimă privind vinovăţia (vezi războiul din Rusia şi Ucraina), să critice un dictator criminal lipsa democraţiei (Putin, când se referea la alegerile din România!), ameninţarea barbară să fie considerată diplomaţie activă, iar furtul tehnologic a devenit cercetare. Şi asta pe o planetă unde informaţia este accesibilă tuturor, cu excepţia cetăţenilor din statele totalitare (Rusia, China, Coreea de Nord sau Iran). Se pare că manipularea este mai puternică decât raţiunea, iar propaganda a realizat una dintre „Legile lui Murphy”, respectiv: „Dacă nu îl convingi, zăpăceşte-l!”. Iar accesul la o cantitate imensă de informaţii a adus cetăţenii în situaţia de a nu putea discerne între realitate şi minciună.
Propaganda agresivă şi manipulatoare se desfăşoară după aceleaşi principii, ca întotdeauna, respectiv sloganuri simple care acuză străinii şi hoţii (evrei, bogaţi, Oculta Mondială etc.), ce sunt repetate obsedant prin toate mijloacele de comunicare după „reţeta” prezentată de Goebbels, ministrul Propagandei în Germania nazistă. Dacă principiile se menţin, asistăm, însă, la o dezvoltare foarte rapidă a modalităţilor de comunicare şi manipulare. Televiziuni, presă, reţele sociale etc., beneficiind şi de o cultură generală precară, se constituie în noua armată de invadatori în războiul „hibrid”, cu un succes enorm pe „câmpurile de luptă”, fără tancuri şi avioane. Iar propunerile de lideri, „tătuci” sau noi Mesia, în loc să ne îngrozească, ne încântă. Manipularea şi personajele sale sunt DOAR în serviciul dictatorilor şi constituie, după mine, ultima modalitate de a se opune democraţiei şi aspiraţiilor spre libertate ale cetăţenilor. Trebuie să recunoaştem că au înregistrat un „succes de etapă”, inclusiv în România!
Apare şi întrebarea, perfect legitimă, privind modalităţile de protejare a populaţiei împotriva acestei agresiuni pe plan mediatic şi nu numai. Aşteptăm, absolut normal, apărare din partea instituţiilor statului sau a celor internaţionale care au această sarcină şi dispun de mijloace tehnice, specialişti şi finanţare. În mod curent, dar prea des cu întârzieri mari sau prea blânde, agresorii sunt sancţionaţi financiar, supuşi embargoului şi chiar excluşi din piaţa produselor „sensibile”, iar reprezentanţii lor au interdicţie la vizele de intrare în ţările democratice. Sunt afectaţi agresorii şi respectă DOAR ripostele în forţă!
Un aspect mă face foarte pesimist în privinţa viitorului în ce priveşte manipularea în masă, respectiv dezvoltarea fără precedent a tehnologiei (inteligenţa artificială, spre exemplu!) şi faptul că puterile dictatoriale dispun, şi ele, de avantajele deosebite ale utilizării acesteia. Chiar dacă statele democratice sunt purtătoarele de drapel în competiţia tehnologică, dictaturile au un avantaj major în utilizarea descoperirilor în mod malefic, pentru că pe plan intern NU există un control democratic (cine îl sancţionează pe Putin pentru utilizarea de arme interzise?). Însă, pe lângă statele agresive, se manifestă tot mai puternic noua clasă a bogaţilor, numită şi „tehnocraţie”, care doreşte şi puterea politică, pe lângă cea economică. Iar forţa sa de manipulare este deja superioară statelor dictatoriale de peste Ocean, cel puţin! Vor putea face campanii care vor pune democraţia clasică între paranteze şi ar putea construi o Nouă Ordine Mondială în folosul lor, fără război, lagăre şi distrugeri. Şi mulţi îi vor aplauda dacă le oferă o existenţă decentă sau „pâine şi circ”, cum făceau împăraţii romani. Sper să nu prind un asemenea moment!
Unde este România în era manipulării extinse? Se prezintă doar ca o victimă? Acum, da! În viitor…
DAN STRUTINSCHI
Comentarii