Cine discriminează, oameni buni?

De ceva vreme, noi, românii, căutăm mereu motive de ceartă şi se pare că cineva (se ştie cine!), ne tot încaieră băgând băţul prin gard, astfel că neînţelegerile şi scandalurile sunt la ordinea zilei, din familie până la vârful puterii politice. Iar una din acuze este discriminarea: căuzaşii se simt discriminaţi. Ce vrea să însemne însă discriminarea? Conform DEX, discriminare „înseamnă… tratament inegal, persecuţii sau prejudecăţi faţă de indivizi sau grupuri, bazate pe criterii de rasă, etnie, sex, religie, vârstă, orientare sexuală, dizabilitate“. Din fericire, în plângerile lor nu este deloc vorba de „rasă, etnie, sex, religie, vârstă, orientare sexuală, dizabilitate“, ci de nemulţumiri salariale, de categorii întregi, grupuri sociale atinse de „tăierile“ lui Bolojan, de măsurile reformatoare ale legilor şi ale deciziilor guvernamentale. Or asta înseamnă bătălie pentru drepturi sindicale şi nicidecum discriminare.
Şi ca să ne convingem, primii care s-au plâns de discriminare (nu râdeţi!) sunt tocmai posesorii de pensii speciale, pensii zeci de ori mai mari ca ale cetăţenilor de rând, adică ale justiţiarilor, cei ce se pot pensiona la 45 ani! Pensii cărora bugetul actual nu le mai face faţă.
Acum, dragi foşti elevi, fiind voi avantajaţi de o şcoală bună, cu o limbă română (gramatică) pusă la punct, aţi reuşit zeci de ani la rând să treceţi examenul de admitere la „Drept”, pe vremuri una dintre cele mai căutate facultăţi, adesea cu peste 35 de candidaţi pe loc ca şi la Filologie şi Medicină, vă cer iertare că iată voi vorbi din afara sistemului despre salarizarea şi pensionarea voastră, luând de bune informaţiile din presă, de la unele televiziuni obiective şi de la cei câţiva jurnalişti serioşi pe care îi mai avem. Ştiu de la unii dintre voi că vă este ruşine de situaţia creată de către vedete precum Lia Savonea, aşa cum le este ruşine tuturor acelor magistraţi şi judecători care au muncit cinstit pentru poziţia şi onoarea de „om de drept“, siguri că vor binemerita de la societate.
Evident că nu s-au plâns liderii justiţiarilor de discriminare atunci când salariile şi pensiile le-au fost ridicate până la cer printr-o cârdăşie între oamenii influenţi din Justiţie şi unii factori decidenţi din politică: în schimbul salariilor şi al pensiilor nesimţite, deciziile judecătoreşti, sentinţele nu aveau voie să treacă pragul politicienilor corupţi, îmbogăţiţi fraudulos, nici al ordonatorilor de credite şi contracte preferenţiale din bugetul statului, iar acest statu quo a fost şi este respectat tacit cu scrupulozitate, numărul grangurilor condamnaţi nefiind nici măcar cât degetele de la mâna (stângă). În acelaşi timp, se condamnă cu mânie proletară „abuzurile“ procurorilor Daniel Morar şi Laura-Codruţa Kövesi de a scoate la iveală şi condamna furăciuni de milioane şi milioane de euro.
Partea tragică este că şi sacul actual al bugetului naţional are un fund, iar acest sac a rămas gol-goluţ de la sfârşitul guvernării PSD-PNL şi a regimului Iohannis, ceea ce înseamnă că ori intră România în incapacitate de plată, sistemul naţional al salariilor şi al pensiilor sărind în aer, ori Executivul şi Justiţia le închid abuzatorilor robinetul cu bani de-a moaca.
Şi tocmai aici lucrurile s-au blocat: posesori ai unor salarii şi pensii mai mari decât în ţări cu tradiţie democratică, zice presa, legaţi prin fire nevăzute de anumiţi decidenţi politici, nu vreau să dau nume, justiţiarii noştri, în loc să accepte fair play corecţia, se plâng, şi comic, dar şi cinic, de discriminare. Deşi nici o viitoare lege de creştere a pensiilor nu îi poate exclude pe justiţiari, din acelaşi motiv nediscriminatoriu, cu toate că în timp ce pensia medie poate creşte să zicem cu 10% (300 lei), pensia specialilor trebuie să crească cu 3.000 de lei! Ceea ce trezeşte revolta întregii societăţi.
Acum rezolvarea conflictului între Puterea Executivă şi Puterea Judecătorească se află la Curtea Constituţională, numai că proverbul „Corb la corb nu-şi scoate ochii“ i-a determinat pe constituţionali să amâne a V-a (a cincea!) oară verdictul logic şi cinstit, punând gaz pe focul neîncrederii publice şi atrăgând după sine pierderea unor granturi europene de 231 milioane de euro.