Măreţia cărţilor

Ioan Holban (n. 1954), înainte de orice, este un generos: în biografia lui e târgul Fălticenilor, cu toate uliţele sale şi cu toată Galeria oamenilor de seamă iviţi din acest pământ preursit Culturii.
În anii de până la şcolirea în Botoşani, la Colegiul „A.T. Laurian”, printre grinzile casei părinteşti s-a strecurat iz popesc de busuioc şi mir, iar după suirea treptelor Universităţii „Al. I. Cuza”, devoratorul de cărţi s-a făcut ieşean – profesor de română şi franceză, cercetător la Institutul de Lingvistică „Al. Philippide”, redactor la „Cronica”, secretar al Asociaţiei Scriitorilor, director al Teatrului „Vasile Alecsandri” şi al Teatrului „Luceafărul”, doctor în Ştiinţe umaniste, critic, istoric literar, editor.
Înnobilat cu Ordinul „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2001), Ioan Holban a scris mult şi bine despre clasici şi contemporani, izbutind să ctitorească o Istorie a literaturii contemporane, adică 1.553 de pagini, într-un istovitor maraton, când dinspre Bucureşti se rostogoleau peste suflarea românească trei megaliţi: Istoria lui Alex Ştefănescu, Istoria lui Nicolae Manolescu şi Istoria lui Marian Popa.
În acest context, Holban a ieşit înaintea întreitului uragan cu Letopiseţul său, demonstrând că Moldova, cu zidurile ei de cărţi, există şi nu se „sperie” de năvăliri şi avalanşe.
„Fără spasme livreşti” şi „crispări pedante” (D. Hăulică), istoricul Ioan Holban, evitând subiectivismul şi, deopotrivă, asprimile, „drept ca o spadă” (N. Labiş), scrie deschis, limpede, construieşte ziceri care devin emblematice pentru autorii radiografiaţi cu pertinenţă şi acribie, iar, în producţia editorialistică, durează opuri enciclopedice pentru rafturi înalte şi cărturari cu stea.
Având vocaţia prieteniei, ca şi concitadinul său Grigore Ilisei, subliniez că am fost invitatul criticului-istoric într-o emisiune la Televiziunea ieşeană, alături de Dorin Ploscaru, şi m-am bucurat de un premiu literar întărit cu pecetea lui.
Colocvialul Ioan Holban face parte din şirul „frumoşilor nebuni” din urbea „marilor iubiri”.
Privit prin „cortina de sticlă”, Ioan Holban este un munte de om făcut pentru bronz şi clarităţi.