Cel ce a trecut pragul mormântului, fie el drept sau păcătos, nu primeşte, după judecata particulară, răsplata ce i se cuvine, ca unui om întreg, ci numai după unirea trupului cu sufletul, care va avea loc la învierea cea de obşte. De aceea, drepţii se găsesc – după învăţătura Bisericii noastre Ortodoxe – în stare de fericire nedeplină sau de început al fericirii, iar păcătoşii se găsesc la începutul suferinţei lor. Între păcătoşii din iad sunt unii a căror soartă nu e definitiv hotărâtă şi care suferă chinurile iadului ca nişte suflete ce au arătat căinţă pe pământ şi fapte de căinţă. Taina vieţii de dincolo de mormânt, ce-i duce pe drepţi şi pe păcătoşi până în ziua Judecăţii celei de apoi, este desluşită de Mântuitorul în parabola bogatului şi a săracului Lazăr. Legătura intimă şi comuniunea dintre lumea pământească şi cea a duhurilor, există şi acum şi va fi până la Judecata cea de apoi a lui Hristos, potrivit acestei pilde.
Să cităm mai multe locuri din tâlcuirea făcută de Nichifor, Arhiepiscop de Astrahan şi de Stavropol. „Cel mai mare dintre drepţi, Avraam, adresează celui mai mare din păcătoşi cuvinte pline de milă şi compătimire numindu-l: fiul meu”. Vedem că drepţii nu sunt porniţi împotriva păcătoşilor, nu-i urăsc, ci îi compătimesc în nenorocirea lor şi se mâhnesc pentru aceasta. Prin urmare, drepţii din rai văd şi cunosc pe osândiţi, şi păcătoşii, la rândul lor, îi văd şi îi cunosc pe cei fericiţi.
Avraam zice bogatului: „Între noi şi voi, prăpastie mare s-a întărit; ca cei ce vor vrea să treacă de aici către voi, să nu poată, nici cei de acolo la noi să nu treacă” (Luca 16, 26). Prin aceasta, vedem lămurit că nimeni nu poate din voia sa, să treacă din rai în iad şi din iad în rai; prin urmare, numai din voia lui Dumnezeu este cu putinţă trecerea din iad la rai. Dumnezeu are putere de a ierta păcătosului şi de a-l face vrednic de Împărăţia Cerurilor. Iată starea drepţilor şi a păcătoşilor dincolo de mormânt între judecata particulară şi cea de apoi, aşa cum o înfăţişează Mântuitorul şi cum pot cei în viaţă să ajute celor repausaţi. (Părintele Mitrofan, Viaţa repausaţilor noştri şi viaţa noastră după moarte, Editura Credinţa strămoşească, Petru Vodă – Neamţ, 2010, pp. 176-178)
Comentarii