Inspirat de demersul jurnalistic(?!!) al dlui Mihai Chira şi al dnei Oana Şlemco, la semnalele avertizorului de integritate Dan Ioan Cuşnir, viceprimar al Sucevei – doar ştiţi că jurnalismul reprezintă tururi ghidate filmate ale autorităţilor, potenţate de cunoştinţele mai aprofundate de limbă română şi de sarcasmul jurnalistului profesionist – am decis că nu putem noi, la „Crai nou”, să rămânem în afara subiectului zilei, Teatrul Municipal „Matei Vişniec” Suceava.
La aproximativ 10 luni după preluarea mandatului de primar al Municipiului Suceava de către Vasile Rîmbu şi la două luni după schimbarea managerului INTERIMAR al Teatrul Municipal „Matei Vişniec” Suceava, dna Angela Zarojanu, cu managerul INTERIMAR Adrian Păduraru, viceprimarul Sucevei Dan Cuşnir descinde însoţit de „sparing partnerul” Mihai Chira în „budoarele”, subsolurile şi curtea din spate a instituţiei TMMVS, care îşi desfăşoară activitatea într-o clădire ce nu îi aparţine, ci aparţine Primăriei Suceava şi care este administrată direct de Primăria Suceava, prin angajat propriu, pentru a descoperi, ŞOC ŞI GROAZĂ, decoruri depozitate peste tot. Bine, şi trotinete electrice, ale Primăriei, scoase din uz de noua administraţie. Probabil, dacă e să ne luăm după remarca băieţească a dlui Cuşnir, pentru că sunt trotinetele lui Harşovschi. În sensul, probabil, că au fost achiziţionate din banii personali ai fostului viceprimar şi nu din banii publici şi este normal să fie casate de noua administraţie. (Aici aş atrage atenţia Oanei Şlemco pe subiectul irosirii banilor noştri, mai degrabă decât instigarea masculilor online la glume jurnalistice cu canapele, în măsura în care teoria grătarelor în timpul programului îi aparţine exclusiv). Dar noi nu facem campanie, ci doar subliniem că viceprimarul este oripilat de debandada de pe holuri, în timp ce spaţii de depozitare sunt ocupate de Primărie. Din conducerea căreia face parte! De 10 luni! Şi că i se rupe inima de o perdea (cred?) neîmpăturită, maximă bătaie de joc – în timp ce se aud actorii în scenă la repetiţii, deci posibil ca textilele din filmare să fi făcut parte din scenografia din producţia curentă – dar râde gospodăreşte despre cum mâine se va descotorosi de trotinete electrice de, probabil, foarte multe zeci de mii de lei şi de ecranul electronic de pe faţadă de, probabil, zeci de mii de euro, care este mai uşor de casat decât de reparat (din nou, este ecranul lui Harşovschi, deci îşi merită soarta). Repet, după 10 luni de mandat de viceprimar şi lăudând noul manager interimar numit de primărie cu două luni înainte deja, într-o clădire administrată exclusiv de primărie prin angajat al său, viceprimarul Sucevei Dan Ioan Cuşnir constată debandada înfiorătoare din spaţiile acestei clădiri, unde se găsesc peste tot materiale de recuzită teatrală (şocant) şi că depozite ale clădirii sunt de fapt pline cu materiale ale primăriei, aduse acolo de propria administraţie. Dar nu acesta este miza turului ghidat pe care viceprimarul PSD al Sucevei îl face în spaţii în care nu este acces public. Nu. Aşa cum el însuşi mărturiseşte (poate mă repet, la peste două luni de mandat al noului director interimar), „ştiu eu ce vreau să vă arăt”. Şi mergem în spatele teatrului. Unde găsim o construcţie improvizată din decoruri, în care sunt canapele, o măsuţă şi pe ea cutii de bere, de parcă făptaşii tocmai au terminat spectacolul şi au ieşit din scenă. Şi un frigider dezafectat şi un grătar ruginit şi veselă nespălată. Un regal jurnalistic. În interviul acordat Oanei Şlemco, dl Cuşnir mărturiseşte că i s-a comunicat existenţa barăcii de către „noua conducere” (atenţie, nu conducerea interimară) „alaltăieri”, ceea ce ar înseamna cu o zi înaintea materialului lui Mihai Chira. Înţeleg că „noua conducere” a venit la lucru la începutul lui Septembrie, deşi a fost învestită şi salarizată de la începutul lui Iulie şi acum a descoperit o baracă în spate? Sau ştia de ea şi nu i s-a părut grav, dar venirea toamnei le-a deschis ochii, sau li s-a părut grav, dar şi-a zis să nu deranjeze pe domnul viceprimar, că o fi şi el în concediu? Eu doar întreb, poate doar eu văd aceste fracturi de logică:
- Cât e de credibil un tur ghidat al unui om politic prin spaţii nepublice (culi-se, cabine, spaţii de depozitare etc.) administrate de un subordonat direct al său?
- Doar eu zâmbesc când un viceprimar face demascări video ale unor nereguli din directa sa subordine, la aproape un an de când este în funcţie? Şi dacă numai eu zâmbesc, atunci întreb mai curat: De ce acum ?
De aici nu mai este amuzant, pentru că voi uni nişte puncte şi cred că vom intui nişte răspunsuri.
Astfel: deşi domnul primar Vasile Rîmbu a făcut campanie despre cum nu va tolera cumulul de pensii cu salarii sau cumularea de funcţii în domeniul public, una dintre excepţii a fost, culmea, dna Angela Zarojanu, manager interimar al Teatrului Municipal „Matei Vişniec” Suceava. Zic culmea deoarece dumneaei a fost numită în acest post de către colegul său de partid, fostul primar Ion Lungu, în zilele înmormântării regretatei Carmen Veronica Steiciuc, decedată în urma infectării cu COVID. Cum dna Angela Zarojanu nu avea nici o pregătire în domeniu, alta decât că era deja în mod recurent reprezentanta câte vreunei instituţii de stat tutelare în Consiliul de administraţie al teatrului (organism strict administrativ, care nu are legătură cu activitatea artistică a instituţiei), este, cred, rezonabil să denumim aceasta o numire politică. Excepţie care a durat până la finele stagiunii, puţin după încheierea festivalului de teatru pentru care Primăria Suceava nu a găsit resurse şi nu a alocat nici o finanţare. Opt luni de la preluarea mandatului noului primar, primăria decide să înlocuiască un manager interimar cu alt manager interimar, respectiv dl Adrian Păduraru. La finele stagiunii, când se intră în vacanţă (actorii nu pot lua concediu în timpul stagiunii, dacă joacă, aşa că îşi folosesc timpii de concediu vara), vine un nou manager INTERIMAR, care nu poate face mare lucru fără actori şi este foarte clar, din materialele parteneriatului domnilor Chira şi Cuşnir, că nu a folosit vara pentru a face curăţenie şi inventar. Dar, la urma urmei, că lua dna Zarojanu salariul sau că l-a luat dnul Păduraru, mai contează pentru noi? Este clar că nu, dacă dumneaei a tolerat asemenea dezordine, iar înlocuitorul său nu a putut să o rezolve în două luni de mandat plătit. Cu singura nuanţă că dl Păduraru nu este singur, ci este o echipă. În sensul că dumnealui nu îşi putea asuma această grea misiune a unui interimat de două luni de vară, fără activitate, până la organizarea concursului de manager, fără consilieri. Aşa că, de unde teatrul nu a fost niciodată o prioritate, iată că se poate, totuşi, concomitent cu pachetele fiscale de redresare economică, face loc pentru trei posturi salarizate de Manageri. Uite că se poate, totuşi, mânca cu trei guri, chiar şi pe un interimat de o vară. Cât de ridicol este să pretinzi că aperi banul public filmând şi fotografiind grătare ruginite?
Dar să lăsăm jurnalismul de grătar şi să ajungem la lucrurile grave. Precum ştiţi, interimatul nu poate depăşi, legal, 6 luni. Cum dl Păduraru a preluat mandat de interimar, trebuie organizat concurs, doar suntem stat de drept. Şi s-a organizat concurs. Termen limită de depunere a dosarelor de candidatură 25.08.25. Termen de anunţare a selecţiei 27.08.25. Primăria anunţă sec că dosarele depuse au fost admise. Nu câte dosare, nu cine. Secret. Prima etapă de evaluare a proiectelor de management: 01-10 Septembrie. Hai să punem o pauză aici.
Pe 14 August dl Păduraru acordă un interviu dnei Cătălina Biholar, colegă cu dna Oana Şlemco la Intermedia TV. Interviu din care aflăm de la dumnealui că ceea ce ţine de „organigramă, bucătăria internă” nu interesează publicul. Vizionaţi interviul, faceţi trafic colegilor din presa locală. Veţi afla despre planurile managerului Adrian Păduraru pentru teatrul urbei noastre. Nu veţi simţi absolut nici o frică sau măcar pudoare din partea dumnealui cum că ar fi posibil să nu fie el câştigătorul consursului de manager. Trebuie să fie siguranţa de sine a unui manager profesionist sau măiestria unui bun actor. Aflăm că pentru dumnealui promisiunile au valoare de contract. Ce promisiuni? Sigur ale lui?
Odată cu apariţia dlui Cuşnir pe cameră alături de partenerul Mihai Chira, pe data de 03 Septembrie 2025, pe pagina de Facebook a NewsBucovina.ro, lucrurile apar puţin mai clare. Urmăriţi materialul, faceţi trafic şi acestor colegi din presa locală. Şi încercaţi să identificaţi unde anume dl Cuşnir, care laudă în mod continuu şi constant opţiunea primăriei pentru dl Păduraru, foloseşte cuvântul „interimar”. Sau unde spune ceva despre ce se va întâmpla la teatru când va veni următorul manager, câștigător al concursului de proiecte de management. Dl Cuşnir ne spune ce dezastruoasă a fost dna Zarojanu, destituită de peste două luni şi ce luminos este dl manager Păduraru, ca şi cum acesta a câştigat deja concursul. Dar pe data de 03 Septembrie 2025 o comisie numită de primărie evaluează dosarele de proiect de management. În timp ce şeful ei ne convinge public ce treabă bună va face candidatul Adrian Păduraru după concurs.
Cea mai mare parte a materialului video al NewsBucovina doar ne insultă inteligenţa, dar să vii public să lauzi viitorul manager când la tine la sediu subordonaţii tăi evaluează dosare de candidatură la postul de manager nu începe cumva să miroasă penal?
Şi totuşi, de ce să vii să arăţi ce mizerie ai în curte, când e curtea ta? De ce să insinueze Oana Şlemco în postările ei că „angajaţii teatrului” sunt nişte beţivi ordinari, iar urmăritorii săi de pe internet să ducă grobianismul la niveluri la care ne plăcea să credem că nu vom ajunge şi să jongleze cu ideea canapelelor din spatele teatrului. Ei bine, aici cred că am eu răspunsul. Pentru că, în mintea tuturor „angajaţii teatrului” înseamnă actorii şi actriţele. Nu personal administrativ, nu tehnic, nu conducere. Deşi ei sunt 10 şi instituţia are peste 40 de angajaţi. Şi de ce Oana Şlemco, angajată cu experienţă a Intermedia TV, aceeaşi jurnalistă ale cărei materiale au semnalizat în trecut mânăreli cu posturi publice, stricând ape, jurnalistă care ştie să se exprime echivoc, să facă astfel de afirmaţii care, ştie şi ea, discreditează actorii suceveni? Şi interviu cu nimeni altcineva decât dl Cuşnir şi numai cu el, pentru a-şi justifica materialul? Hai că nu vă mai ţin în suspans. Pentru că unul dintre contracandidaţii dlui Păduraru este Horia Butnaru, actor angajat al TMMVS din anul 2017.
Deci: înainte de concurs dl Adrian Păduraru este sigur că va fi manager şi ne sugerează, cam vag, planurile sale de viitor luminos (vezi interviu Intermedia TV). Se depun dosarele de candidatură. Se admit dosarele de candidatură (vezi primariasv.ro). Unul dintre ele este al unui actor angajat al teatrului. Jignire! Începe selecţia şi reprezentantul instituţiei care organizează concursul, alături de o organizaţie media prietenă, vine să ne sugereze că în teatru e debandadă, că fosta manageră e de vină şi că dl PĂDURARU (aţi înțeles, da?) va face ordine. Nu a apucat încă, au trecut doar două luni, dar se apucă de acum. Aşa cum dă textul dl Cuşnir la finalul materialului făcut cu dl Chira: „Vă rugăm aveţi încredere şi aveţi răbdare: Teatrul Municipal Suceava nu este nici al actorilor, nici al primăriei, teatrul este al spectatorilor, al sucevenilor, al publicului”.
Cuvinte frumoase din care eu înţeleg doar că trebuie să avem încredere în deciziile care se iau pentru noi. Avem răbdare să anunţaţi succesul răsunator al dlui Păduraru (şi al echipei sale) la concursul de proiecte de management. Avem răbdare să vedem şi rezultatul angajărilor pentru cele patru posturi noi de actori, care au fost anunţate pe 4 Septembrie (joi), pe site-ul teatrului, cu termen de depunere maxim 10 Septembrie (miercuri) şi evaluare 4 zile, deci până pe 14 Septembrie, apoi interviu. Anunţul final cu numele candidatului care a câştigat concursul de manager al TMMVS va avea loc pe 25.09.25. Deci cele patru posturi noi nu vor aştepta managerul cu mandat, ci vor fi rezolvate de managerul interimar.
Înţelegem că teatrul nu este al actorilor, deci, pe lângă ameninţarea voalată, bănuiesc că dosarul dlui Horia Butnaru era la coşul de gunoi din data de 3 Septembrie. Înţelegem că discutăm despre „Teatrul Municipal Suceava”. Vi se pare că lipseşte ceva din titulatura instituţiei? Matei Vişniec a dispărut din peisaj, a intrat dl Păduraru. Înţelegem că teatrul e al publicului. Şi o să ne placă ce o să ni se aducă. Chit că dl Cuşnir, fiind un om cu responsabilităţi grele, nu are foarte mult timp pentru teatru, cum nu aveau nici cei din fosta administraţie şi nu ar fi cel mai în măsură să ne spună ce ar trebui să vedem şi ce nu la teatrul nostru, al publicului de teatru. Dovadă că nu recunoaşte nici un decor din turul său ghidat. Cât despre Mihai Chira, acel acum câţiva ani când ar fi încercat teatrul (din spusele sale pe mandatul dnei Angela Zarojanu, care a funcţionat ca manager interimar din noiembrie 2021 până în iunie 2025) şi nu a fost convins, asta înseamnă de fapt niciodată. Deci mă scuzaţi dacă pur şi simplu nu pot avea încredere în opţiunile teatrale ale dumnealor, care ni-l vând pe dl Păduraru.
Spre deosebire de ei, noi suntem public. Dacă teatrul este al nostru, al sucevenilor, de ce reprezentanţii noştri nici măcar nu mimează că se face concurs pe bune? Pur şi simplu m-am săturat de mitul managerului vizionar în care trebuie avut încredere pentru că ni l-a ales tătuca nostru primar. Nu funcţionează aşa. Pentru că, atunci când se schimbă primarul, noua administraţie consideră de datoria sa să radă instituţia din temelii (subsol chiar, în acest caz), pentru a „arăta publicului” incompetenţa rivalilor politici. Ieri iubeam teatrul, astăzi Mihai Chira, care nu frecventează teatrul, speră în puterile de reeducare şi „schimbare a mentalului” actorilor ale managerului vizionar ales deja de primărie, în timp ce Oana Şlemco, care de asemenea nu agreează această formă de artă, asociază mizeria din curtea din spate cu ura noastră, a tuturora, pentru comportamente inacceptabile ale funcţionarilor publici. Ambii filmând ce i-a chemat viceprimarul să filmeze. Chiar vă bateţi joc de noi?
Pur şi simplu devine insuportabil! Să ni se arate, mereu şi mereu, administraţie după administraţie, generaţie de oameni politici după generaţie de oameni politici, cu tupeu, că nu putem lăsa pe hazardul competiţiei reale alegerea de oameni în posturi de conducere. Că tătuca ştie întotdeauna mai bine. S-a ales primar? S-au împărţit posturile? De acum mucles, staţi cuminţi patru ani, că ştim noi ce avem de făcut. Înapoi la muncă! Şi, peste cine are păreri, trimitem jurnalismul Piedone, falanga media a puterii.
După care, dragă Mihai, dragă Oana, ne mirăm ca proştii de ce ar vota oamenii şi cu Genghis Khan dacă le-ar promite că îi scapă de tătuci. Doar aşa, ca principiu, niciodată în lumea liberă presa nu a însemnat filmarea tururilor ghidate ale autorităţilor. Ca prim pas, pentru o societate democratică mai bună, poate ne mai scoatem capul din buzunar. „Murături, mucegai şi trotinete – au făcut din teatrul din Suceava GROAPĂ de gunoi” este titlul NewsBucovina pentru un material de Dan Ioan Cuşnir şi Mihai Chira. Murăturile chiar sunt recuzită, iar mucegaiul şi trotinetele sunt ale primăriei. Felicitări!
P.S. – Doar o completare mai am, pentru cultura generală a cui i-o trebui: construcţia ilegală (adăpost fără temelie, deci neîncadrabil legal la nevoie de autorizare) este, din cât am recunoscut, decorul din „Proştii sub clar de lună”, spectacol din 2018; murăturile sunt element de recuzită din „Cum vă plake”, spectacol din 2023, care se mai joacă. Probabil se foloseşte câte un borcan per reprezentaţie (irosire de bani publici sau bună igienă?). Tuburile cu care se încorona Mihai Chira fără grija că le deteriorează sunt parte din decorul de la „Căpşuni de zăpadă”, spectacol din 2024. Mai trec, fără să îl agreseze, pe lângă decorul din „Pisici” şi „Pisici2”, „O noapte furtunoasă”. Acvariul este din „Sub apă”, o frumuseţe de spectacol din 2018. Iar televizoarele cu tuburi sunt din „curând aici va fi pustiu”, spectacol din 2020 cu titlu premonitoriu dacă este să ne luăm după siguranţa cu care domnul viceprimar al Sucevei susţine că „treaba se va face”.
DINEL DUMITRU TEODORESCU
Comentarii