> Cristian VĂLIANU
La mijlocul săptămânii trecute, o ştire seacă anunţa moartea tragică a unui motociclist italian, atacat de o ursoaică pe Transfăgărăşan, veste ce a stârnit oarece reacţii în presă, dar şi o interpelare a ministrului Mediului, aşa cum s-a mai întâmplat de atâtea ori în atât de multele situaţii din ultimii ani în care intersectarea drumurilor dintre om şi urs sau viceversa a condus la bilanţuri negre, oameni răniţi, dar şi morţi stând în spatele sintezelor cu numere.
Tot la capitolul cifre seci consemnăm şi rezultatele preliminarii ale unui studiu genetic realizat de Institutul de Cercetare şi Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, care ne spun că în România ar trăi între 10.500 şi 13.000 de urşi bruni, în condiţiile în care, conform ministrului Mediului, „populaţia de urşi bruni din România este cel puţin de două ori şi jumătate (!) mai mare decât ar permite mediul natural al ţării”. De altfel, Fondul Mondial pentru Natură (WWF) România şi-a manifestat scepticismul în privinţa rezultatelor de mai sus.
Catalogată ca strict protejată, această specie are o cotă de prevenţie stabilită de Parlament – în 2024 şi 2025 a fost de 426 de urşi care pot fi ucişi. Autorităţile române au eliminat anul trecut mai puţine exemplare decât permitea legea, adică 381.
Moartea tragică a atras atenţia presei internaţionale, incidentul fiind relatat de cele mai importante agenţii de ştiri din lume.
La noi, concurenţa acerbă a ştirilor legate de tsunamiul anunţat de creşteri de taxe şi tăieri de sporuri şi venituri, dar şi fantoma unei pantere „evadate” din Bulgaria, a contrabalansat puternic violenţa morţii italianului ce a cutezat să gândească că o ursoaică cu trei pui ce stă tolănită în apropierea Transfăgărăşanului de abia aşteaptă imortalizarea întâlnirii cu el.
Cele două fotografii găsite în telefonul victimei ne arată că, dacă în prima, ursoaica stă liniştită în iarbă, alături de pui, în cea de-a doua, la câteva secunde după, aceasta se îndreaptă ameninţătoare spre bărbat.
S-a ajuns deja mult prea departe, dar ai noştri oficiali nu reuşesc a găsi o soluţie de îndreptare în care pacea între dobitoacele sălbatice şi oameni (indiferent de gradul lor de analfabetism funcţional, căci câteodată pare să fie vorba şi despre acesta, şi nu ştiu cum altfel poate fi interpretată dorinţa de a hrăni un urs cu mâna ta…) să atingă cote rezonabile.
Să confunzi Transfăgărăşanul cu Disneyland-ul şi ursul sălbatic cu Mickey Mouse pare de neacceptat în cazul oricărui om matur cu un minim de cunoştinţe despre viaţă şi animalele sălbatice; altfel, despre morţi, numai de bine…
Comentarii