Cum deschizi televizorul, „Trump în sus!” şi „Trump în jos!”. Peste noapte au apărut şi se iţesc în spaţiul public armate de mari specialişti, analişti, inclusiv generali cu mâncărici la limbă, care ştiu ei bine că Trump va părăsi NATO, că şi-a dat deja mâna cu Putin peste capul democraţiilor europene, că Zelenski „tre…” să demisioneze, zice naşul Năstase „patru case“, dar tuturora li-e greu-lene să citească presa americană liberă „de contract” cu secta MAGA. Nu se uită nici la unele agenţii serioase ca BBC, CNN, Bloomberg…, ca să vadă realitatea sau măcar o parte a ei: marii miliardari Trump, Musk, Zuckenberg, Bezos… s-au făcut stăpâni pe America, deşi SUA de peste un secol ne-au fost model de democraţie şi de libertate bine înţeleasă, cu speranţa că lumea ar putea fi mai bună. Afacerile jupânilor însă ne-au trezit din reverie, ele trebuie să înflorească, iar americanii, descurcă-se! Mirajul visului american a ajuns o ironie chioară, degringolada pieţelor bursiere cu inflaţie crescândă de la o zi la alta, călcarea în picioare a democraţiei în propria ţară şi în afară, mulţimi de oameni de afaceri migrând spre UK şi Europa – asta e noua realitate.
Pe deasupra, mii de experţi, specialişti americani sunt deja pe listele numeroşilor „brains & heads hunters“ (vânători de creiere şi capete) spre a emigra în zone libere şi aerisite de mizeria politică trumpistă, iar destui mari actori, cântăreţi, artişti şi sportivi „nu mai vor să respire acelaşi aer cu Musk”. În condiţiile în care foşti preşedinţi beneficiau de 1-2 ani de graţie a spaţiului public. Ba chiar câţiva jurnalişti serioşi (de-ai lor) au schimbat MAGA cu MASA (Make America Small (mică) Again).
Astfel că analiştii băţoşi ai noştri ar fi putut vedea că procentele americanilor iubitori de Trump se tot împuţinează, sondajele arătând (săptămâna trecută) că 52% deja s-au săturat de bâţâielile şi excesele trumpiste, iar previziunile Partidului Democrat şi ale Kamalei Harris încep să fie confirmate.
Ce să se fi întâmplat? Li se trage de la Biroul Oval unde au încasat lovitura de graţie, pentru a cărei contracarare americanii vor plăti costul: după mitocănia şi golăneala marca inconfundabilă Trump & Vance pentru mătrăşirea-umilirea preşedintelui-erou ucrainean Zelenski, influenţa şi măreţia liderilor americani, care se voiau făuritori ai lumii libere şi democrate, s-au prăbuşit ca niciodată în istorie. Iar imaginea măreaţă şi influenţa mondială le-au adus mereu bani. Nu puţini, dolarul fiind moneda schimburilor comerciale de pretutindeni.
De râs sunt şi şmecheriile lui Trump despre forţarea Canadei să devină al 51-lea stat american, iar Groenlanda, eventual cu tot cu Danemarca, să aparţină SUA, semn că evoluţia noilor lideri către seriozitatea necesară reprezentării unei mari puteri economice şi politice nu e încurajatoare. Să fi devenit după alegeri SUA dintr-un stat ocrotitor al democraţiei un stat pus pe pradă?
Cică Ronald Reagan „se răsuceşte în mormânt” văzându-l pe Donald Trump cum se lasă prostit de preşedintele rus Vladimir Putin: nu realizează că ţarul vrea să slăbească America despărţind-o de NATO şi de aliaţii loiali, de Uniunea Europeană, Canada, Australia…, pentru a deveni o pradă uşoară în asaltul economic al Chinei şi al Rusiei înseşi. Nu ştie Donald Trump că ruşii nu şi-au respectat niciodată vreo înţelegere, că orice pact, tratat cu alte state au fost încălcate? Există pe plan internaţional vreo ţară care să nu fi suferit de pe urma „apropierii”, a relaţiilor cu imperialismul rusesc?
E dreptul SUA să nu mai ajute Ucraina pentru a face faţă invaziei ruseşti, dar faptul de a cere înapoi banii daţi ca ajutor, ba pe deasupra şi dreptul asupra metalelor rare ale subsolului ucrainean miroase a jecmăneală, a lăcomie şi perversitate, în condiţiile în care predecesorii lui Trump au promis Ucrainei o umbrelă de securitate după cedarea armelor nucleare Rusiei în 1994.
Rămân totuşi un admirator al poporului american, cel ce a fost de partea ţărilor mici şi slabe, cel ce a salvat Europa de două ori din ghearele unor aventurieri criminali, intrând în Primul Război de partea Antantei, iar în Al Doilea, de partea URSS şi a popoarelor cucerite de nazişti.
Comentarii