Marea evaluare naţională a profilor

Se spune că, de la finalul anului şcolar ce urmează a începe, profesorii (nume şi prenume, disciplină) vor fi notaţi (de la 1 la 5; ca pe vremea învăţământului după model sovietic?) de elevii lor (…ca anonimi), în baza „unor fişe de feedback” bine ticluite. Vor fi fiind nişte întrebări acolo, minorii urmând a-i evalua pe majori în funcţie de cum explică materia, cât de interesante sunt sarcinile de lucru la clasă, dacă încurajează participarea la ore a tuturor învăţăceilor, dacă le explică modul în care utilizează criteriile de evaluare, dacă stimulează competiţia, dacă şi cum folosesc tehnologia digitală etc. Teoretic, foarte frumos! Practic… să ne întrebăm şi noi, de pe margine… Dacă, probabil, elevii din fruntea claselor îşi vor pune mintea (aşa cum procedează de altfel la mate, geogra ş.c.l.) să răspundă cu temei aplicând note, oare cum vor proceda ceilalţi (în fapt, din nefericire, majoritatea): mediocrii, cei la limita de 4-5 (în sistemul actual, de până la 10)? Ori, reformulând: cei care nu înţeleg conţinutul întrebărilor (dintre care, fatalmente, se aleg viitorii analfabeţi funcţional) ce note le vor arde profilor?! În fine, într-un „corolar” al acestui exerciţiu, se zice că fişele cu note – preţăluirea profilor de către elevi – vor fi analizate (cum, de cine?) şi vor fi discutate cu fiecare profesor în parte la începutul ăluilalt an de învăţământ (dar ce te faci, de pildă, când, într-o variantă, tocmai decidenţii nu iau note de trecere?!)… în scopul sublim al „îmbunătăţirii activităţii la clasă”.