Gargara nu e numai efectul campaniei electorale, fiindcă în politica noastră a existat mereu multă vorbăraie, şi nu de azi, de ieri, un fel de aflare în treabă, prin care politicienii şi activiştii lor îşi închipuie că a apărea la televizor caracterizează un lider adevărat, un cetăţean integrat şi admirat în societate. Ocazie cu care le place să bată apa în piuă, să treacă în revistă verzi şi uscate, adesea reuşind să se dea în stambă, numai că o formaţiune politică ancorată în viaţa reală vine în faţa poporenilor doar când are ceva de spus: să prezinte reforme, legi noi şi programe de modernizare, proiecte de dezvoltare a localităţilor, de ridicare a standardelor de viaţă, de creştere a randamentului activităţilor birocratice, al organelor administrative ale statului.
În acest moment complicat al istoriei noastre, gargara politicianistă poate fi ucigaşă. În timp ce alte state ale UE îşi organizează teritoriul naţional şi populaţia, îşi dezvoltă capacităţile de apărare şi economia de război pentru a face faţă intenţiilor tot mai agresive ale imperiului putinist, noi avem câţiva lideri cu mâncărici la limbă care stau de dimineaţă până noaptea târziu la cioace televizate, grozăvindu-se cu realizările lor şi cu măreţia propriului partid, exagerări şi minciuni greu de digerat sau bolmojind planuri inepte şi idei „cruciale” despre cum vor salva ei România din ghearele duşmanilor imaginari sau inventaţi. Se bat cu pumnii în piept ce tari sunt ei şi cum nu mai pot dormi de drag de ţară şi de localitatea unde candidează, ca să nu se vadă că nu sunt în stare de ninic altceva decât de dat din gură.
Să-l privim cu atenţie pe Mircea Geoană cum calcă în străchini ca şi în 2009 când a pierdut alegerile în faţa lui Traian Băsescu: vesel nevoie-mare din nou, bate iar câmpii, dar fără graţie şi cu o naivitate neprefăcută: cică e alesul neamului, aflat alături de partenerii strategici ai României, ştie de-a fir a păr ce e cu noi şi cu războiul împotriva Ucrainei şi nu ezită să ne dea sfaturi, nouă şi tuturor celor ce îi ies în cale.
Fiind uneori realist, Geoană nu înţelege, cum nu înţelegem nici noi, ce caută în discursul public de campanie electorală locală date despre tipul de arme cerute pentru apărarea Ucrainei, discuţie apărută ca urmare a înţelegerii dintre preşedinţii Klaus Iohannis şi Joe Biden (SUA). Zile întregi inşi care n-au ţinut în mână o armă în viaţa lor, nu au îmbrăcat niciodată uniforma militară vin la televizor şi îi acuză pe membrii guvernului şi pe preşedinte de trădare, că lasă ţara fără apărare, deşi România are mai multe baterii Patriot. Or aspecte legate de tehnica şi operaţiunile militare sunt chestiuni de siguranţă naţională aflate numai la îndemâna experţilor CSAT, a generalilor.
Pensiile sunt de departe principalul cal de bătaie: politicieni de la mic la mare, şi de la putere, şi din opoziţie, vin şi promit creşteri de pensii şi salarii, de mâine, de poimâine, de luna… viitoare, deşi între ei şi cei ce lucrează în domeniu nu e nicio legătură, dar zi şi noapte fac în direct calcule, cu procente şi cifre ameţitoare, că nu mai ştie bietul pensionar pe cine şi ce să creadă.
Alţi săraci cu duhul, dar cu voinţă neabătută de a ieşi în frunte, mor de grija contracandidaţilor, urmărind mai ceva ca serviciile secrete cine cu cine şi pe unde se mai cotârşeşte, mor de curiozitate cum stă cutare cu viaţa sexuală, cum o ţine într-un chef şi distracţie, cum învaţă, cu cine li se încurcă şi li se droghează odraslele. Dar situaţia câștigătorului concursului internaţional de muzică Eurovision de la Malmö le-a dat ocazia să dea cu barda în elveţianul Nemo Mettler pe motiv de deviaţie sexuală, non-binar, adică de niciunele, diavolul băgându-şi coada pentru a ne scoate în faţă „anormali”, homosexuali, inşi fără Dumnezeu…
Sunt actuali şi viitori oameni politici care gargarisesc despre stânga şi dreapta, despre iliberali şi conservatori, numai că nu sunt în stare să zică cu ce se mănâncă una sau alta, iar alţii îl glorifică pe Nicolae Ceauşescu că le-a dat case şi locuri de muncă. Şi suveranitate cât încape… Aşa cum Putin şi Şoşoacă văd peste tot nazişti la putere în UE…
Dar eu cu cine votez, gargaragiilor?
Comentarii