Perioada 1790-1848. La conducerea Monarhiei habsburgice au domnit împăraţii Leopold II, Francisc II şi Ferdinand I. Este o perioadă definită printr-un sistem absolutist reacţionar şi o apropiere de Ungaria, anulând libertăţile dinainte, sub coordonarea conservatorului cancelar Metternich.
Este redată constituţia Ungariei medievale, iar împăratul Francisc II renunţă la titlul de împărat „romano-german” şi ia titlul de împărat „al Austriei” (1804). Împăraţii se înconjoară tot mai mult cu miniştri şi sfetnici maghiari, care au trecut la clădirea imperialismului maghiar, utilizând falsuri istorice, cu tendinţa de a face din poporul maghiar elementul cel mai puternic al împărăţiei. Este reluată politica confesională de prozelitism catolic şi în sensul de impunere a greco-catolicismului.
În Bucovina, această politică confesională de prozelitism catolic se desfăşoară pe timpul episcopatului sârbului Daniil Vlahovici (1789-1822), „slugă oarbă imperială a împăratului Francisc al II-lea (792-1835), politică ce continuă statornic şi sub păstorirea episcopilor Isaia Baloşescu (1823 – 1835), mai atenuat, şi Eugenie Hacman (1835 – 1873), la acesta din urmă cu sinuozităţi. Sub acest episcop, Daniil Vlahovici, vechea episcopie românească a Rădăuţilor s-a transformat într-o eparhie româno-ruteano-sârbă” (pr. prof. acad. Mircea Păcuraru). Sintetizând perioada, se disting următoarele date:
- Pe timpul războaielor napoleoniene Fondul bisericesc este deturnat către scopuri străine de menirea lui, pentru susţinerea cazărmilor militare austriece, pentru plata datoriilor statului austriac ş.a.;
- Ordonanţa imperială din 1815, avea următoarele prevederi:
> ca şcolile primare bucovinene să fie declarate şcoli catolice, care sunt puse sub conducerea Consistoriului romano-catolic din Lemberg, iar limbile de predare să fie germana şi polona, episcopului ortodox luându-se dreptul de control;
> desfiinţarea unui mare număr de şcoli;
> la şcolile rămase funcţionau învăţători catolici aduşi din Galiţia;
Istoricul I. Nistor scrie că „cercurile catolice tindeau la desfiinţarea episcopiei ortodoxe române a Bucovinei şi înlocuirea ei cu una unită”.
- Isaia Baloşescu solicită în repetate rânduri autorităţilor reînfiinţarea şcolilor primare româneşti, dar primeşte răspuns negativ;
- Isaia Baloşescu izbuteşte reînfiinţarea şcolii clericale, iar în 1827 inaugurează la Cernăuţi Institutul Teologic (cu limbile de predare germană, elină şi latină), precum şi un Seminar Clerical (cu internat pentru 50 de bursieri), ambele susţinute din veniturile Fondului religionar ortodox. Profesorii se recrutau dintre preoţii cu studii la institutele catolice din Viena şi Lemberg;
Păstorirea lui Eugenie Hacman, româno-rutean, cu formare teologică romano-catolică la Viena, profesorul de limbă română al arhiducelui Ferdinand, care l-a numit episcop, hirotonit la Carloviţ, a fost o „revenire la stările triste din timpul lui Daniil Vlahovici”. A introdus o cârmuire despotică, asemănătoare sistemului absolutist, nepermiţând nici o mişcare fără ştirea autorităţilor. A favorizat răspândirea elementul rutean în Biserică şi a limbii germane în administraţie şi în şcoli. De asemenea, se împotrivea oricăror mişcări cu caracter românesc, lovind cu îndârjire contra alfabetului latin, socotindu-l „papistaş” şi „pierzător de suflete”. Reacţia puternică a mişcării de redeşteptare românească paşoptistă l-a determinat să propună şi unele iniţiative pozitive proromâneşti, precum promulgarea unui nou Statut de organizare bisericească (cu 12 decanate/protopopiate şi 241 de parohii) şi reînfiinţarea unor şcoli româneşti doar în satele unde nu existau şcoli catolice, cu predare bilingvă, română şi ruteană.
Măsurile demografice luate de habsburgi după anexare au continuat şi în secolul al XIX-lea, vor transforma Bucovina într-un mozaic etnico-linvistico-confesional, iar pe etnicii români într-o minoritate, cu deosebire pe durata încorporării Bucovinei la Galiţia. Politica de colonizare urbană şi rurală a germanilor a fost susţinută şi dirijată se stat, pe când cea a rutenilor/ucrainenilor a fost atent îndrumată şi substituită către o colonizare privată acceptată de proprietarii de pământ şi acceptată tacit de autorităţi.
Domnia Împăratului Franz Joseph I (1848-1916). Lupta pentru naţionalitate şi sinodalitate în Biserica din Bucovina.
- a. Anul revoluţionar 1848 a influenţat pozitiv mişcarea de revigorare naţional-ortodoxă românească, care a alcătuit memorii către Curtea vieneză pentru redobândirea autonomiei politice şi ecleziastice faţă de Galiţia şi Carloviţ.
Presat de avântul mişcării naţionale româneşti, mitropolitul Eugeniu Hacman a prezentat Curţii imperiale un memoriu pentru înfiinţarea unei Mitropolii ortodoxe autonome pentru toţi românii din imperiu şi a unui sinod panortodox şi panetnic, deşi reprezentanţii românilor (cler şi popor) cereau ca Episcopia Bucovinei să se desprindă de Mitropolia sârbă de Carloviţ pentru a se pune sub jurisdicţia preconizatei Mitropolii ortodoxe române de la Sibiu. Doar noua conjunctură politică, sistemul absolutist de guvernare din anii 1851 – 1860 i-a venit în ajutor.
Dacă în plan politic elita politică românească a reuşit obţinerea recunoaşterii Ducatului autonom Bucovina, în plan bisericesc sinodalitatea episcopiei Bucovinei a fost obţinută abia la 23 ianuarie 1873, prin ridicarea episcopiei de Rădăuţi la rang de arhiepiscopie şi mitropolie a Bucovinei şi Dalmaţiei, în răspărul dorinţei românilor, la insistenţele mitropolitului Hacman, care a murit la Viena, în ajunul plecării la Cernăuţi pentru înscăunare ca mitropolit. Teofil Bendela a devenit primul arhiepiscop-mitropolit al Arhiepiscopiei Greco-Orientale a Cernăuţilor. La înmormântarea lui Eugeniu Hacman profesorii de teologie şi asesorii consistoriali au refuzat să ţină cuvântările funebre, iar moartea sa a fost socotită ca o salvare a Bisericii ortodoxe române bucovinene.
- Contracararea politicii confesionale prozelitist catolice, prin arhipăstorirea mitropoliţilor Teofil Bendela (1873-1875), Teoctist Blajevici (1877-1879), Vladimir de Repta (1902-1926) şi Sivestru Moraru Andrievici (1879-1895), de departe „cel mai de seamă ierarh al Bisericii Bucovinei”. Evenimentele istorice confesionale sunt următoarele:
> Teofil Bendela, fost rector al internatului teologic, fost vicar general, hirotonit la Sibiu, a întrunit sinodul mitropolitan la Viena şi i-a întocmit Regulamentul aprobat de împărat în 1884, dispunând introducerea în eparhie a scrierii latineşti în locul celei chirilice (menţinută cu cerbicie de E. Hacman);
> Teoctist Blajevici, în 1875, încă vicar general, binecuvântează transformarea Institului Teologic de la Cernăuţi în Facultăţi de Teologie de la Cernăuţi, cu limbile de predare germană şi română, cu prilejul înfiinţării Universităţii germane „Alma Mater Francesco Josefina”. S-a remarcat ca editor de lucrări bisericeşti în limba română, precum şi a unei Gramatici a limbii române în limba germană;
> Silvestru Moraru Andrievici, adversar al abuzurilor lui E. Hacman, care l-a excomunicat, a fost deputat vienez şi dârz militant pentru caracterul românesc şi autonomia Bisericii Bucovinei, publicist al primelor manuale şcolare în limba română din Bucovina şi al multor lucrări teologice. Ca mitropolit, a luptat pentru păstrarea drepturilor româneşti în Biserica Bucovinei, a deschis lucrările Congresului bisericesc în 1882, când s-a votat statutul acestuia; s-a opus cu succes încercărilor rutenilor de a impune limba ruteană în administraţia eparhială şi a obţine noi drepturi; s-a opus tentativelor guvernamentale de a cumpăra domeniile bisericeşti de la Rădăuţi; a înfiinţat societatea muzicală „Armonia”, societatea literară „Academia ortodoxă” a studenţilor teologi, ş.a.; a pus bazele primei tipografii şi a revistei „Candela”, a crescut prestigiul Facultăţii de Teologie prin promovarea unor iluştri profesori, a binecuvântat începerea picturii catedralei mitropolitane şi ridicarea a peste 50 de biserici parohiale;
- Revenirea vremurilor tulburi ale răposatului E. Hacman prin Arhipăstorirea lui Arcadie Ciupercovici (1896-1902), unealtă obedientă a guvernatorului Bucovinei care impunea Bisericii noi drepturi pentru ruteni. La înmormântarea lui, românii au refuzat să participe.
- Consolidarea elementului românesc şi a teologiei româneşti prin Arhipăstorirea lui Vladimir de Repta (1902-1918).
Pr. prof. MIRCEA BEJENAR
Comentarii