Specific naţional

…Dacă ar fi să-i întrebi pe oameni pe stradă, pe uliţi care va fi fiind „sportul naţional” al românilor, probabil că ai primi fel de fel de răspunsuri, inclusiv dintre cele referitoare la trăsături nu tocmai frumoase, nu tocmai vrednice de cinste colportate mediatic la scară mare şi mititică, apoi devenite clişee. Să-i întrebăm sau nu? Mai bine nu… Însă iată că zilele trecute Camera Deputaţilor a votat ca oina să fie oficial sportul naţional al românilor, iar ziua de 9 mai să fie (şi) Ziua Naţională a Oinei. Din câte ştiu (dar nu ştiu chiar multe), lingviştii, etimologii nu vor fi aflat de unde vine numele acestui joc realmente atestat pe la noi din vechime, din vremuri în care noi nici nu prea eram noi; poate că, până

acum, nici n-au găsit că au straşnic motiv să-şi bată capul şi cu asta. Însă de-acum, după ce s-au oficializat (mai mult ori mai puţin) junele Dragobete şi bujorul, s-ar putea ca unii să fie îndemnaţi; de curiozitate, de conjunctură, de etc. În context, n-ar fi rău să ignorăm că vechi jocuri cu baston şi mingiucă au şi multe ale dintre seminţiile rămase până azi în lume, cu numele şi regulile (regulamentele!) lor. Ca să nu mai insistăm, pe la noi se zice că oina se aseamănă cu baseball-ul (oficial considerat al X-lea sport din lume după numărul persoanelor care îl practică), iar prin alte părţi nu se zice că baseball-ul se aseamănă cu oina. Dar până la 9 mai avem oarece vreme să ne informăm, să ne punem la punct şi să ne jucăm de-a sportul naţional. Deşi e un pic mai dificil în raport cu Dragobete(le care) pupă fete(le).